Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Ioana Vintilă

în cer în mahala

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poeta Ioana Vintilă, care pornește de la texte de Oskar Pastior, Herta Müller și Ingeborg Bachmann.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

sfera jucăușă de praf se așază pe pielea ta nerasă
acum, când
vezi cum un pahar
alunecă de pe marginea scaunului dar nu auzi cum se sparge [1]
ai nevoie de un final fericit mai mult decât de mine
mările se apropie
IERI am pus
un ac ÎN cer [2]
granițele, nevi maligni pentru care îți lipești urechea de gura scoicilor
și-un ochi e un acvariu și-n celălalt e vată [3]
capul-balon plutind în căldura dimineții
BEREGATA
nu-i așa
s-a ascuns în curtea altora
în cer în mahala [4]
s-au auzit simfonii cântate de instrumentiști demenți
îngerii cu aripi neon se zgâiau la arcușurile unse cu puroi
de pe patul scăldat în umori ai încercat să spui
ce n-ai fost în stare o viață întreagă
grăbeai ritmul din ce în ce
lovitura peste ureche şi ceafă produce o prăbuşire un horcăit o moarte dar
totul ca într-un film mut [5]
așa se termină totul
cu sfera jucăușă de praf care se așează încet pe pielea ta nerasă
cu dâra fluidă care se prelinge pe parchet
cu discursul neîncheiat la jumătate
acum ai nevoie mai mult decât orice de un final fericit
și eu nu îți aparțin
să jelim amândoi acum [6]


[1] Oskar Pastior – Jaluzelele deschise, jaluzelele închise, Editura Art, trad. Corina Bernic, 2010
[2] Herta Müller – Este sau nu este Ion, Polirom, trad. Nora Iuga, 2005
[3] Herta Müller – Este sau nu este Ion, Polirom, trad. Nora Iuga, 2005
[4] Herta Müller – Este sau nu este Ion, Polirom, trad. Nora Iuga, 2005
[5] Oskar Pastior – Jaluzelele deschise, jaluzelele închise, Editura Art, trad. Corina Bernic, 2010
[6] Ingeborg Bachmann – Voi, cuvinte, Humanitas, trad. Ana Mureşanu şi Ramona Trufin, 2017

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar urmează să apară în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Eu plec, tu pleci, el/ ea pleacă

Eu plec, tu pleci, el/ ea pleacă este un roman memorabil despre criza refugiaților din Europa, scris de una dintre cele mai apreciate autoare germane contemporane, Jenny Erpenbeck. În 2018 a fost nominalizat la International Booker Prize. Citiți mai jos un fragment.

Iulia Dondorici: „În opera lui Dürrenmatt, animalele sunt o oglindă a oamenilor”

În acest an ne (re)amintim de Friedrich Dürrenmatt, unul dintre cei mai importanți dramaturgi și prozatori ai secolului XX. La 100 de ani de la nașterea sa, scriitori și artiști din diferite domenii au fost invitații noștri, dialogând despre opera lui Dürrenmatt sau despre adaptările care au avut ca punct de pornire scrierile autorului elvețian. Acum, invitata noastră este Iulia Dondorici, doctor în filologie și traducătoare:

Nora Gomringer: Ce rămâne intraductibil

Traducerea presupune mult mai mult decât procesul de transfer; ea implică și traducerea percepției. Nora Gomringer vorbește despre colaborarea dintre autoare și traducătoare în explorarea planurilor unui text. Vorbind despre mirosuri, sunete și durerea care îl poartă pe cel ce caută cuvinte la capătul puterilor.

Flavia Teoc: „Cred că aproape tot ceea ce nu este uman este sălbatic”

Olga Ștefan a scris pe coperta a patra a antologiei Istoria naturală, de Flavia Teoc (Casa de Editură Max Blecher): „Așa cum Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân inventaria toate adevărurile lumii văzute, dar și narațiuni ca aceea a Korei din Sicyon, care, schițând pe un perete gol umbra iubitului ei absent, născocește pictura, Istoria naturală a Flaviei Teoc e mai mult decât un catalog de imagini: în mărturii tributare structurii simple a parabolei, ea așază în pagină singurătatea străinului, mai veche decât toate tiparele.”