Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Mihai Surdu

Îndreptarul Goethe pentru admiterea la facultate

Zilele trecute am auzit din balcon discuția dintre un proaspăt absolvent de liceu și un pensionar; peste măsură de vorbăreț, acesta îi explica tânărului la ce facultate să dea dacă vrea să facă mulți bani, ce facultate e „frumoasă, dar prea grea pentru vremurile astea”, de ce să nu dea la Drept, unde și-ar găsi cu siguranță „o nevastă ca lumea” etc., și mi-am adus aminte de următoarea scenă din Faust. Traducerea îi aparține lui Mihail Nemeș și a fost îngrijită de germanistul Dan Flonta.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

ODAIA DE STUDIU (fragment)

Intră un Student.

 

STUDENTUL

Pe-aici eu sînt doar de puțin

Timp și cu plecăciune vin

Să văd și să cunosc bărbatul,

De toată lumea veneratul.
MEFISTO
Mă bucură-acest compliment!
Sînt ca mulți alții, evident.

Că-ați fost și-altundeva, să sper?
STUDENTUL
La Dumneavoastră sprijin cer!

În bună dispoziție sînt, da!

Am sînge tînăr, bani ceva;

Să plec, abia admise mama-n fine;

Aș vrea să-nvăț ceva cum se cuvine.

MEFISTO

Aici sînteți la locul potrivit.

STUDENTUL
Parcă-aș pleca din nou, vorbind cinstit:

Acești pereți și-aceste bolți, nu-mi place

Aici nimic, nimic și pace!

E-un spațiu-atît de stîmt, nu vezi

Un pom, un pic de verde, ca-n livezi;

În săli, pe bănci, stă peste tot refuzul:
Pierd văzul, cugetul, auzul.

MEFISTO

Cu-obișnuința toate vin la rînd.

Nici pruncului nu i-e plăcut

La sînul mamei la-nceput,

Dar se hrănește bucuros curînd.

Cu poftă,-așa la sînu-nțelepciunii.

Vei trage-n orice zi a lunii.

STUDENTUL
Vreau să m-agăț de gîtu-i în desfături.

Dar spuneți-mi: cum pot să-i stau alături?

MEFISTO

Spre-a vă răspunde, vreau să știu, oricum,

Ce facultate-alegeți de pe-acum.

STUDENTUL

Aș vrea-nvățat s-ajung, om mare,

Cu mintea-atotcuprinzătoare

Ce-i pe pămînt și-n cer să pot pricepe,

Științele, Natura, tot.

MEFISTO
Sînteți pe drumul bun; doar că socot:

Așa distrat n-am cum a vă concepe.

STUDENTUL

Mă pun cu trup și suflet să învăț;

Dar mi-ar plăcea, firește, și pe-afară

Să mă distrez, să mă răsfăț

Duminica, pe timp de vară.

MEFISTO

Uzați de timp, căci trece cu iuțeală,

Să știți să-l cîștigați prin rânduială!

De-aceea vreau, amice, să vă-ndrum

Întâi către Collegium Logicum.

Acolo spiritul vă e dresat,

În cizme spaniole încălțat,

Ca el, precaut, de pe-acum

Să se strecoare pe-al gîndirii drum

Și să nu umble-anapoda,

Spre-a nu se rătăci cumva.

Veți învăța, un timp, apoi

Că ce-ndeobște faceți mai de soi,

Deodată, cum e să mănînci, să bei,

E dat de una! două! trei!

Căci fabrica gîndirii e la fel

Ca și războiul de țesut: la el

Miști mii de ițe c-un tălpig,

Suveica-i du-te-vino, se-ntretaie,

Curg nevăzute ițe; cu-o bătaie,

În îmbinări cu miile se-nfig.

Dar intră filozoful și

Îți dovedește că așa ar fi:

Cum primul e, și-al doilea-i tot așa,

De-aici al treilea și al patrulea;

Primul și-al doilea de n-ar fi nicicînd,

De-al treilea și de-al patrulea nici gînd.

Slăvesc studenții-aceasta-ncolo,-ncoace,

Dar țesător nici unul nu se face.

Cel ce vrea viul să-l cunoască, să-l descrie,

Întîi el spiritul proscrie.

În mînă părțile apoi le ține,

Dar lipsă-i duhul să le-mbine.

Encheiresin naturae – se spune în Chimie;

De sine-și bate joc și ea nu știe.

STUDENTUL

Nu prea vă pot eu înțelege.

MEFISTO

Curînd, ce e mai bun se va alege,

De cum veți învăța simplificarea

Și, cu temei, clasificarea.

STUDENTUL

Ce zăpăcit de toate-s, ca și cum

Prin cap o moară mi-ar umbla acum!

MEFISTO

Pe urmă, mai presus de toate,

E drumul Metafizicii de-a-l bate.

Veți înțelege-adînc, nu mă-ndoiesc,

Tot ce nu intră-n creier omenesc.

Intră, nu intră, să se știe că

Într-ajutor cuvînt superb ne stă.

Dar buna rînduială, deocamdată,

O jumătate de-an vă fie dată.

Cinci ore veți avea pe zi;

Nu veți întîrzia, nu veți lipsi!

Să studiați, să faceți praf,

Din vreme, orice paragraf,

Ca să vedeți apoi că-n plus

Nimic nu este-n carte spus;

Totuși, notați orice cuvînt,

De parcă v-ar dicta chiar Duhul Sfînt!

STUDENTUL

Ați spus o dată, vorba-i înțeleasă!

Mult îmi va folosi, așa-i:

Ce negru pe-alb în față ai,

Poți liniștit să duci acasă.

MEFISTO

O facultate-alegeți, dar!

STUDENTUL

Științele juridice nu prea mă-ncîntă!

MEFISTO

Nu pot în vorbe să v-aduc osîndă,

Căci mi-e cu-nvățătura asta clar.

Sînt moștenite drepturi, legislații,

La fel ca boala fără leac;

Alene se tîrăsc prin generații,

O iau din loc în loc, din veac în veac.

Nonsens e rațiunea, plaga-i fapta bună;

Vai ție, care ești nepot!

De dreptul, cel cu care ne și naștem, tot

Nimica – ce păcat! – n-o să se spună.

STUDENTUL
Dezgustul chiar mi l-ați sporit.

Pe cine-l instruiți, ce fericit!

Mai că aș studia Teologia!

MEFISTO
N-aș vrea să vă îndrum greșit.

Cît de știința asta, da, acia

E falsul drum cu greu de ocolit;

De mult venin ce-n ea a tăinuit,

Abia se mai distinge doctoria.

Să-l ascultați pe unul, mai curînd,

Jurați pe al magistrului cuvînt;

În general – vă țineți de cuvinte!

Așa prin poarta sigură-nainte

Intrați în templul certitudinii pe drept.

STUDENTUL

Dar la cuvînt se cere și-un concept.

MEFISTO

Ei da! Vă frămîntați mult, realmente;

Dar tocmai cînd conceptele-s absente,

La timp cuvîntul se deșteaptă-n piept.

Cuvintele ne duc, cînd vrem, la harță,

Cuvintele chiar un sistem ne-nalță,

Cuvintele ne dau, perfect, credința,

Dar, să le iei o iota, n-ai putința.

STUDENTUL

Scuzați că vă tot supăr cu putința

Știință-a mea și că vă cer

Să-mi spuneți un cuvînt, cum sper,

Solid, în ce privește Medicina.

Trei ani înseamnă prea scurt timp,

Și-i vast domeniul, Doamne,-n schimb.

Un sfat mi-ajunge ca să trec

De stavile, să umplu golul.

MEFISTO pentru sine

M-am săturat de tonul ăsta sec,

Vreau iar să-l fac pe dracul, să-mi joc rolul.

Tare.

În spirit Medicina lesne-o poți pătrunde;

Dai lumii mari și celei mici de rost

Și, cum de toate Dumnezeu răspunde,

Le lași cum sînt și-au fost.

Scrutezi zadarnic științific peste tot;

Cît poate,-oricine-nvață, de-nvățat,

Dar cel ce-nhață clipa, pot

Să zic că-i om adevărat.

Bine clădit sînteți între bipezi,

Iar cutezanța-n veci n-o să vă scadă;

În tine însuți de-o să crezi,

Și alții-atunci au să te creadă.

Să învățați femeia, mai cu seamă,

Să o struniți; stingi văicăreala ei,

Așa-nmiită, de-i

Tămădui acea rană.

De-o faceți cam decent, atunci

Le-aveți pe toate, făr’ porunci.

Un titlu-ntîi vă trebuie, prin care

Veți fi în iscusință ne-ntrecut;

Ce altu-n ani de zile are,

Veți căpăta, fie și fleacuri, la-nceput;

La puls să vă pricepeți, ca, luîndu-l,

Să le priviți viclean, cu gîndul

Să le cuprindeți șoldurile suple,

Văzînd cum pieptul sub corset se umple.

STUDENTUL

Mai bine-așa-i! Vezi încotro și cum.

MEFISTO

Amice, orice teorie-i gri, oricum,

Și verde pomul vieții auriu.

STUDENTUL

Vă jur, e ca un vis ce simt pe viu.

Mai pot veni, mai pot dispune,

Pe bun temei, de-atîta-nțelepciune?

MEFISTO

Da, bucuros, cît am să pot și eu.

STUDENTUL

Să plec din nou, îmi vine greu,

Fără să-mi acordați favoarea-acum

De-a-mi scrie două rînduri în album.

MEFISTO

Prea bine.

 

Scrie și-i restituie albumul.

 

STUDENTUL citind

            Eritis sicut Deus, scientes bonum et malum.

 

Închide respectuos albumul și își ia rămas bun.

 

MEFISTO

Ascultă de sentința veche-a șarpelui, cumătrul meu,

Și, cert, ai să te sperii de cît semeni tu cu Dumnezeu!

© Paralela 45

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

4 poeme de Ștefania Mihalache

Scriu de nevoie, mă întrerup din orice atunci când apare un poem, mă așez într-un colț cu laptopul și îl scriu. Dacă îmi vine în cap când nu sunt la laptop, țin minte trigger-ul și îl scriu când ajung în intimitatea laptopului meu.

Jurnal de Berlin (17): Străin m-am mutat, străin mă mut din nou

“E important să vrei să te schimbi”, spune J. Lui J. îi place să fumeze și să discute ore în șir despre politică. Mie îmi place să fumez și să stau ore în șir în muzee. Sunt sigură că marea Nordului e încă albastră, chiar dacă vara asta nu am reușit să fac baie în ea.

Corina Sabău: „Într-un sondaj recent, cei mai mulți politicieni, întrebați ce citesc, au răspuns Biblia”

În acest an, cu ocazia împlinirii a cinci ani de existență a blogului de literatură DLITE , a luat ființă Bursa de creație DLITE, cu sprijinul Goethe Institut București. Juriul a acordat două premii, iar Corina Sabău este câștigătoarea Celei de-a Doua Burse de Creație DLITE – ediția 2021, în valoare de 1.000 de euro. Vă invităm să citiți un interviu cu prozatoarea: