© Mihai Surdu

Îndreptarul Goethe pentru admiterea la facultate

Zilele trecute am auzit din balcon discuția dintre un proaspăt absolvent de liceu și un pensionar; peste măsură de vorbăreț, acesta îi explica tânărului la ce facultate să dea dacă vrea să facă mulți bani, ce facultate e „frumoasă, dar prea grea pentru vremurile astea”, de ce să nu dea la Drept, unde și-ar găsi cu siguranță „o nevastă ca lumea” etc., și mi-am adus aminte de următoarea scenă din Faust. Traducerea îi aparține lui Mihail Nemeș și a fost îngrijită de germanistul Dan Flonta.

ODAIA DE STUDIU (fragment)

Intră un Student.

 

STUDENTUL

Pe-aici eu sînt doar de puțin

Timp și cu plecăciune vin

Să văd și să cunosc bărbatul,

De toată lumea veneratul.
MEFISTO
Mă bucură-acest compliment!
Sînt ca mulți alții, evident.

Că-ați fost și-altundeva, să sper?
STUDENTUL
La Dumneavoastră sprijin cer!

În bună dispoziție sînt, da!

Am sînge tînăr, bani ceva;

Să plec, abia admise mama-n fine;

Aș vrea să-nvăț ceva cum se cuvine.

MEFISTO

Aici sînteți la locul potrivit.

STUDENTUL
Parcă-aș pleca din nou, vorbind cinstit:

Acești pereți și-aceste bolți, nu-mi place

Aici nimic, nimic și pace!

E-un spațiu-atît de stîmt, nu vezi

Un pom, un pic de verde, ca-n livezi;

În săli, pe bănci, stă peste tot refuzul:
Pierd văzul, cugetul, auzul.

MEFISTO

Cu-obișnuința toate vin la rînd.

Nici pruncului nu i-e plăcut

La sînul mamei la-nceput,

Dar se hrănește bucuros curînd.

Cu poftă,-așa la sînu-nțelepciunii.

Vei trage-n orice zi a lunii.

STUDENTUL
Vreau să m-agăț de gîtu-i în desfături.

Dar spuneți-mi: cum pot să-i stau alături?

MEFISTO

Spre-a vă răspunde, vreau să știu, oricum,

Ce facultate-alegeți de pe-acum.

STUDENTUL

Aș vrea-nvățat s-ajung, om mare,

Cu mintea-atotcuprinzătoare

Ce-i pe pămînt și-n cer să pot pricepe,

Științele, Natura, tot.

MEFISTO
Sînteți pe drumul bun; doar că socot:

Așa distrat n-am cum a vă concepe.

STUDENTUL

Mă pun cu trup și suflet să învăț;

Dar mi-ar plăcea, firește, și pe-afară

Să mă distrez, să mă răsfăț

Duminica, pe timp de vară.

MEFISTO

Uzați de timp, căci trece cu iuțeală,

Să știți să-l cîștigați prin rânduială!

De-aceea vreau, amice, să vă-ndrum

Întâi către Collegium Logicum.

Acolo spiritul vă e dresat,

În cizme spaniole încălțat,

Ca el, precaut, de pe-acum

Să se strecoare pe-al gîndirii drum

Și să nu umble-anapoda,

Spre-a nu se rătăci cumva.

Veți învăța, un timp, apoi

Că ce-ndeobște faceți mai de soi,

Deodată, cum e să mănînci, să bei,

E dat de una! două! trei!

Căci fabrica gîndirii e la fel

Ca și războiul de țesut: la el

Miști mii de ițe c-un tălpig,

Suveica-i du-te-vino, se-ntretaie,

Curg nevăzute ițe; cu-o bătaie,

În îmbinări cu miile se-nfig.

Dar intră filozoful și

Îți dovedește că așa ar fi:

Cum primul e, și-al doilea-i tot așa,

De-aici al treilea și al patrulea;

Primul și-al doilea de n-ar fi nicicînd,

De-al treilea și de-al patrulea nici gînd.

Slăvesc studenții-aceasta-ncolo,-ncoace,

Dar țesător nici unul nu se face.

Cel ce vrea viul să-l cunoască, să-l descrie,

Întîi el spiritul proscrie.

În mînă părțile apoi le ține,

Dar lipsă-i duhul să le-mbine.

Encheiresin naturae – se spune în Chimie;

De sine-și bate joc și ea nu știe.

STUDENTUL

Nu prea vă pot eu înțelege.

MEFISTO

Curînd, ce e mai bun se va alege,

De cum veți învăța simplificarea

Și, cu temei, clasificarea.

STUDENTUL

Ce zăpăcit de toate-s, ca și cum

Prin cap o moară mi-ar umbla acum!

MEFISTO

Pe urmă, mai presus de toate,

E drumul Metafizicii de-a-l bate.

Veți înțelege-adînc, nu mă-ndoiesc,

Tot ce nu intră-n creier omenesc.

Intră, nu intră, să se știe că

Într-ajutor cuvînt superb ne stă.

Dar buna rînduială, deocamdată,

O jumătate de-an vă fie dată.

Cinci ore veți avea pe zi;

Nu veți întîrzia, nu veți lipsi!

Să studiați, să faceți praf,

Din vreme, orice paragraf,

Ca să vedeți apoi că-n plus

Nimic nu este-n carte spus;

Totuși, notați orice cuvînt,

De parcă v-ar dicta chiar Duhul Sfînt!

STUDENTUL

Ați spus o dată, vorba-i înțeleasă!

Mult îmi va folosi, așa-i:

Ce negru pe-alb în față ai,

Poți liniștit să duci acasă.

MEFISTO

O facultate-alegeți, dar!

STUDENTUL

Științele juridice nu prea mă-ncîntă!

MEFISTO

Nu pot în vorbe să v-aduc osîndă,

Căci mi-e cu-nvățătura asta clar.

Sînt moștenite drepturi, legislații,

La fel ca boala fără leac;

Alene se tîrăsc prin generații,

O iau din loc în loc, din veac în veac.

Nonsens e rațiunea, plaga-i fapta bună;

Vai ție, care ești nepot!

De dreptul, cel cu care ne și naștem, tot

Nimica – ce păcat! – n-o să se spună.

STUDENTUL
Dezgustul chiar mi l-ați sporit.

Pe cine-l instruiți, ce fericit!

Mai că aș studia Teologia!

MEFISTO
N-aș vrea să vă îndrum greșit.

Cît de știința asta, da, acia

E falsul drum cu greu de ocolit;

De mult venin ce-n ea a tăinuit,

Abia se mai distinge doctoria.

Să-l ascultați pe unul, mai curînd,

Jurați pe al magistrului cuvînt;

În general – vă țineți de cuvinte!

Așa prin poarta sigură-nainte

Intrați în templul certitudinii pe drept.

STUDENTUL

Dar la cuvînt se cere și-un concept.

MEFISTO

Ei da! Vă frămîntați mult, realmente;

Dar tocmai cînd conceptele-s absente,

La timp cuvîntul se deșteaptă-n piept.

Cuvintele ne duc, cînd vrem, la harță,

Cuvintele chiar un sistem ne-nalță,

Cuvintele ne dau, perfect, credința,

Dar, să le iei o iota, n-ai putința.

STUDENTUL

Scuzați că vă tot supăr cu putința

Știință-a mea și că vă cer

Să-mi spuneți un cuvînt, cum sper,

Solid, în ce privește Medicina.

Trei ani înseamnă prea scurt timp,

Și-i vast domeniul, Doamne,-n schimb.

Un sfat mi-ajunge ca să trec

De stavile, să umplu golul.

MEFISTO pentru sine

M-am săturat de tonul ăsta sec,

Vreau iar să-l fac pe dracul, să-mi joc rolul.

Tare.

În spirit Medicina lesne-o poți pătrunde;

Dai lumii mari și celei mici de rost

Și, cum de toate Dumnezeu răspunde,

Le lași cum sînt și-au fost.

Scrutezi zadarnic științific peste tot;

Cît poate,-oricine-nvață, de-nvățat,

Dar cel ce-nhață clipa, pot

Să zic că-i om adevărat.

Bine clădit sînteți între bipezi,

Iar cutezanța-n veci n-o să vă scadă;

În tine însuți de-o să crezi,

Și alții-atunci au să te creadă.

Să învățați femeia, mai cu seamă,

Să o struniți; stingi văicăreala ei,

Așa-nmiită, de-i

Tămădui acea rană.

De-o faceți cam decent, atunci

Le-aveți pe toate, făr’ porunci.

Un titlu-ntîi vă trebuie, prin care

Veți fi în iscusință ne-ntrecut;

Ce altu-n ani de zile are,

Veți căpăta, fie și fleacuri, la-nceput;

La puls să vă pricepeți, ca, luîndu-l,

Să le priviți viclean, cu gîndul

Să le cuprindeți șoldurile suple,

Văzînd cum pieptul sub corset se umple.

STUDENTUL

Mai bine-așa-i! Vezi încotro și cum.

MEFISTO

Amice, orice teorie-i gri, oricum,

Și verde pomul vieții auriu.

STUDENTUL

Vă jur, e ca un vis ce simt pe viu.

Mai pot veni, mai pot dispune,

Pe bun temei, de-atîta-nțelepciune?

MEFISTO

Da, bucuros, cît am să pot și eu.

STUDENTUL

Să plec din nou, îmi vine greu,

Fără să-mi acordați favoarea-acum

De-a-mi scrie două rînduri în album.

MEFISTO

Prea bine.

 

Scrie și-i restituie albumul.

 

STUDENTUL citind

            Eritis sicut Deus, scientes bonum et malum.

 

Închide respectuos albumul și își ia rămas bun.

 

MEFISTO

Ascultă de sentința veche-a șarpelui, cumătrul meu,

Și, cert, ai să te sperii de cît semeni tu cu Dumnezeu!

© Paralela 45

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

3 poezii de Valeriu A. Cuc

„E poezie din aia cinstită, ca în momentele de grație când ai terminat tot de băut și de fumat și prinzi 10-20 de secunde cu câte unul/una să-i spui tot și toate, fără frica de ridicol.” (Costi Rogozanu)

Un poem nou de Vlad Drăgoi

Vlad Drăgoi e librar într-un mall din provincie de aproape 10 ani – și poezia are numai de câștigat de pe urma muncii lui, după cum putem vedea și în textul acesta inedit.

Câștigătorii Burselor de Creație DLITE – ediția 2021

Așa cum vă spuneam la începutul verii, cu ocazia împlinirii a cinci ani de existență a blogului de literatură DLITE, ne-am propus să vă mulțumim cât mai concret posibil că ne-ați fost și ne sunteți alături. Printre altele, oferindu-le autoarelor și autorilor români, pe care le/îi respectăm și le/îi citim cu atenție, o bursă de creație în valoare de 1500 de Euro.

Trei poeme de Ilya Kaminsky

În 2019, Ilya Kaminsky, poet american născut în Ucraina, a publicat „Republica surdă”, un volum de versuri receptat de către critica literară ca parabolă a atrocităților războiului și a tăcerii colective în fața acestora. Traducere din limba engleză de Gabriel Daliș.