© Irina Nechit

Irina Nechit: „De ce plângem în apă“

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poeta Irina Nechit, care pornește de la texte de Paul Celan:

Cu vârfurile picioarelor

împingem nisipul de pe fundul mării,

vedem pești prin apă,

ne vedem genunchii,

unghiile noastre trec prin oglinzi fluide,

genele ridică spre cer

cristale de sare

 

Ieri valurile se prăbușeau peste noi,

voiau să ne arunce pe mal,

să ne fărâme țestele de pietre,

azi lumina s-a întins pe suprafața apei,

marea netedă

parcă e cuprinsă de uitare

 

A uitat furtunile și naufragiile

a uitat rafalele de vânt, cântările marinarilor,

icnetele celor ce săreau de pe stânci,

a uitat salvele de tun, fulgerele, trosnetul catargelor,

a uitat cum au apărut în ea primele forme de viață

și cum le-au crescut înotătoare,

cozi, tentacule

 

Tu către mine surâzi din adânc, eu plâng către tine (1)

 

Să ne rotim, să sărim, să uităm

ce ne doare și ce ne macină,

ce ne frige și ce ne distruge,

să uităm tot,

să uităm de ce plângem în apă și de ce

ne-am dorit anul împrejur

să ajungem aici

 

Năvălirăm în jos, în adâncul

de unde spuma veciei se toarce (2)

 

Cu bărbia ridicată deasupra apei,

privim atent sub noi –

au venit,

și ei au venit –

tații noștri

și tații taților noștri,

mamele noastre

și mamele mamelor noastre,

au înotat până aici

sute și mii de mile,

au înotat pe sub ape grele

 

Hai veniți cu noi,

intrați în horă,

nu vă sfiiți,

strălucitori ca niște nou-născuți,

apucați-ne de mâini,

țineți-vă strâns de brațe,

săriți, rotiți-vă,

chiuiți

 

Chemați-l și pe cel ce nu îndrăznește

să se prindă în horă,

s-a înecat în marea aceasta

cu cincizeci de ani în urmă,

acum plutește la orizont,

strigați-l, vino cu noi,

avem loc pentru toți

 

Valule, spumegă deci!

Unde-i apă, se mai poate încă o dată trăi (3)

 

Plecaseră cu toții să nu vadă

cum se umple valea,

grădini, garduri de piatră

se scufundau încet,

prin uși deschise apa a intrat în case,

au dispărut pereți, acoperișuri

 

Șuvoaie au pătruns și în biserică,

apa urcând spre sfinții desenați

spălându-le picioarele

spălând culorile veșmintelor și ochilor,

cupola nu se mai vedea din apă

când mama s-a uitat în urmă

și n-a văzut nimic

 

Sufletul mamei tale plutește-naintea-ți.

Sufletul mamei tale te-ajută pe apă să-nconjuri noaptea (4)

 

Aproape

mai aproape de fața mamei,

o sărut pe obraz ultima dată,

vântul îi smulge de sub basma

o șuviță fără viață

 

Șuviță, ce n-o împleteam, ce-o lăsam să adie,

ce albise de venit și plecat,

ce s-a desprins de fruntea pe lângă care-am alunecat (5)

 

Poate greșesc poate ziua abia a început
iar tu îmi zici că se termină
poate că astăzi soarele va răsări a doua oară
poate că pământul se va roti în sens opus

Blânda-mi mamă nu poate să vină (6)

Vrei să clatini perdeaua?

Încearcă, doar nu e grea ca o lespede.

Vrei să deschizi ușa?

Împinge-o, doar nu e poartă de fier.

 

Și alături oamenii sicriele la țărm îmi vâslesc,

și dedesubt îmi fulgeră și-mi scânteie stele, ca de Sânziene acasă! (7)

 

Jucăm într-o horă tot mai mare,

mai înspumată,

sărim, ne stropim, țipăm,

speriem pescărușii,

împrăștiem bancurile de pești,

cine știe dacă vom mai veni și la anul,

cine știe dacă ne vom mai întâlni,

poate e ultima dată când ne ținem de mâini,

poate e ultima dată când ne bălăcim în mare.

 

În țara colinelor, în sus, nu mai vreau,

De steaua de mare te-agață, suflete-al meu. (8)

_

1. Paul Celan. Opera poetică (I), Editura Polirom, traducere de George State

2 Paul Celan. Opera poetică (I), Editura Polirom, traducere de George State

3 Paul Celan. Opera poetică (I), Editura Polirom, traducere de George State

4 Paul Celan. Opera poetică (I), Editura Polirom, traducere de George State

5 Paul Celan. Opera poetică (I), Editura Polirom, traducere de George State

6 Paul Celan. Opera poetică (I), Editura Polirom, traducere de George State

7 Paul Celan. Opera poetică (I), Editura Polirom, traducere de George State

8 Paul Celan. Opera poetică (I), Editura Polirom, traducere de George State

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

„Ora asta, ora ta, / Conversînd cu gura mea”

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însăți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu eseista, poeta și prozatoarea Simona Popescu:

#face2face: Bogdan-Alexandru Stănescu și Nadja Küchenmeister

În 1992 s-a semnat la București Tratatul de cooperare prietenească și parteneriat în Europa între România și Republica Federală Germania. DLITE inițiază în 2022 Face2Face, o serie de dialoguri între scriitoare și scriitori din ambele țări pentru a explora evoluția și varietatea discursurilor contemporane ale celor două culturi.

„Harta”, de Irina-Roxana Georgescu

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Irina-Roxana Georgescu, care integrează în textul său citate din opera scriitorilor Ernst Jünger și W. G. Sebald:

Moni Stănilă: „O zi e un ciclu deplin al vieții”

La editura Max Blecher a apărut volumul de poezie „Ale noastre dintru ale noastre”, de Moni Stănilă. „O apropiere, fie ea de moarte sau de lumină, de boală sau de dragoste, dă o anumită profunzime celui care se apropie. Doar cunoștințele despre aceste teritorii nu ne pot iniția, e nevoie de înaintare, de mers pe drumurile lor. Privirile oamenilor aflați la poartă sunt altfel. Eu merg și știu că voi ajunge, fie că vreau, fie că nu.”, scrie Moni Stănilă.