© Klett Cotta

Iris Wolff: „Îmi imaginez foarte viu situațiile atunci când scriu”

Iris Wolff face parte dintr-o generație de autori contemporani cu origini în România care se bucură de un real succes în țara de adopție. Deși și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Germania, în povestirile sale revine mereu ținutul transilvan, acest paradis pierdut al copilăriei autoarei.

În interviul pentru DLITE din 2018 aceasta spunea „Eu reușesc să îmi imaginez foarte viu situațiile atunci când scriu, le văd ca pe un film ce se derulează în mintea mea, și asta încerc să-i transmit și cititorului.”

Cel mai recent roman al său, „Die Unschärfe der Welt” (Contururile neclare ale lumii), a fost primit cu mult entuziasm de către critica literară și a fost nominalizat pentru numeroase premii, printre care Premiul German de Carte, Premiul de Carte din Bavaria la categoria beletristică și Premiul pentru Literatură Wilhelm-Raabe.

„Iris Wolff spune povestea emoționantă a unei familii din Banat, unită prin fire invizibile, care rezistă și dincolo de granițele fizice. E romanul a patru generații – o istorie despre pierderi și noi începuturi, relatată cu mare sensibilitate.

Oare le-ar mai fi deschis Florentine și Hannes ușa celor doi tineri călători, dacă ar fi avut și cea mai vagă bănuială despre rolul pe care vizita din RDG îl va juca în viața familiei din Banat? Oare l-ar mai fi susținut Samuel pe prietenul său Oz, dacă ar fi intuit în vreun fel consecințele deciziei sale? În romanul Die Unschärfe der Welt (Contururile neclare ale lumii) se împletesc destinele a șapte personaje pe care afinitățile elective le aduc mereu  împreună, în ciuda dramelor care intervin în viața acestora sau a distanței fizice care îi desparte la un moment dat. Astfel, pe fundalul destrămării blocului estic și a schimbărilor sociale de la sfârșitul secolului al XX-lea se construiește un roman despre prietenie și sacrificiile pe care suntem dispuși să le facem pentru alții. Iris Wolff explorează cu măiestrie și precizie posibilitățile și limitele limbajului și ale memoriei, precum și ale imaginilor pe care alții și le fac despre noi.”

(Pagina editurii germane Klett-Cotta unde apare un fragment din roman : https://www.klett-cotta.de/buch/Gegenwartsliteratur/Die_Unschaerfe_der_Welt/117319 )

Interviul cu Iris Wolff din 2018: https://blog.goethe.de/dlite/index.php?/archives/436-mi-imaginez-foarte-viu-situaiile-atunci-cand-scriu.html

Citește mai mult:

O misiune pentru Otto Kwant

Scăpătat și ghinionist, studentul la arhitectură Otto Kwant sfârșește într-o misiune în statul post-sovietic fictiv Ufurstan, undeva în Asia Centrală. Otto se lasă prins în întâlniri bizare și aventuri terifiante. Toate încercările sale de a evada din Ufurstan sunt dejucate, rând pe rând.

Așa cum au oamenii fantezii sexuale, eu tot visez că poezia mea o scriu toți ceilalți

Răzvan Țupa: Premiul „Gheorghe Iova” Textuare poate să continue doar ca un experiment în fiecare an. Prin iulie-august mi-am propus să vin cu o formulă care să fie funcțională, pentru că treaba cu juriul nu a funcționat. Pentru mine e o ocazie să pun la muncă potențialul relațional al poeziei, fix partea aia care face literatura să funcționeze dincoace de pagină. Mă rog, așa cum au oamenii fantezii sexuale, eu tot visez că poezia mea o scriu toți ceilalți.

Patru poeme de Mircea Andrei Florea

„Mircea Andrei Florea <> două voci pe cât de inofensive în contexte mundane, pe atât de dificile și de pretențioase în poezie: una a timidității extreme, hipersensibilă până la neverosimil, o alta fermă, potrivită rostirii de enunțuri gnomice, sentințe tăioase, reci propoziții anti-confesive.” – Olga Ștefan