Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Klett Cotta

Iris Wolff: „Îmi imaginez foarte viu situațiile atunci când scriu”

Iris Wolff face parte dintr-o generație de autori contemporani cu origini în România care se bucură de un real succes în țara de adopție. Deși și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Germania, în povestirile sale revine mereu ținutul transilvan, acest paradis pierdut al copilăriei autoarei.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

În interviul pentru DLITE din 2018 aceasta spunea „Eu reușesc să îmi imaginez foarte viu situațiile atunci când scriu, le văd ca pe un film ce se derulează în mintea mea, și asta încerc să-i transmit și cititorului.”

Cel mai recent roman al său, „Die Unschärfe der Welt” (Contururile neclare ale lumii), a fost primit cu mult entuziasm de către critica literară și a fost nominalizat pentru numeroase premii, printre care Premiul German de Carte, Premiul de Carte din Bavaria la categoria beletristică și Premiul pentru Literatură Wilhelm-Raabe.

„Iris Wolff spune povestea emoționantă a unei familii din Banat, unită prin fire invizibile, care rezistă și dincolo de granițele fizice. E romanul a patru generații – o istorie despre pierderi și noi începuturi, relatată cu mare sensibilitate.

Oare le-ar mai fi deschis Florentine și Hannes ușa celor doi tineri călători, dacă ar fi avut și cea mai vagă bănuială despre rolul pe care vizita din RDG îl va juca în viața familiei din Banat? Oare l-ar mai fi susținut Samuel pe prietenul său Oz, dacă ar fi intuit în vreun fel consecințele deciziei sale? În romanul Die Unschärfe der Welt (Contururile neclare ale lumii) se împletesc destinele a șapte personaje pe care afinitățile elective le aduc mereu  împreună, în ciuda dramelor care intervin în viața acestora sau a distanței fizice care îi desparte la un moment dat. Astfel, pe fundalul destrămării blocului estic și a schimbărilor sociale de la sfârșitul secolului al XX-lea se construiește un roman despre prietenie și sacrificiile pe care suntem dispuși să le facem pentru alții. Iris Wolff explorează cu măiestrie și precizie posibilitățile și limitele limbajului și ale memoriei, precum și ale imaginilor pe care alții și le fac despre noi.”

(Pagina editurii germane Klett-Cotta unde apare un fragment din roman : https://www.klett-cotta.de/buch/Gegenwartsliteratur/Die_Unschaerfe_der_Welt/117319 )

Interviul cu Iris Wolff din 2018: https://blog.goethe.de/dlite/index.php?/archives/436-mi-imaginez-foarte-viu-situaiile-atunci-cand-scriu.html

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Diana Iepure: „Memoria mea a păstrat un amalgam de mirosuri vindecătoare”

Diana Iepure a publicat recent volumul de poezie „În rest, viața e frumoasă”, la Casa de editură Max Blecher. „Noua carte a Dianei Iepure e ca un diascop. Pe ecranul afectiv al memoriei sunt proiectate imagini — când mai opace, când mai luminoase — ce reconstituie spații, ambianțe, experiențe care definesc starea de fericire deplină.”, a scris Lucia Țurcanu despre volum.

Un poem de Elena Boldor

„Elena nu se teme să arate piele învinețită pe sub strasurile de siliciu și să încerce să îmbrățișeze întreaga lume în gol, strângându-se de fapt pe sine la piept.” (Florentin Popa)

Două poezii de Andrei Zbîrnea

„Poemele lui Zbîrnea sunt ciudate, ca viața, căci într-adevăr sunt zile în care te temi să deschizi ochii și nu ești capabil să distingi între sunetul unui urs iradiat și frica sufocării la nouăzeci de grade. Sunt ciudate, surprinzătoare și curajoase.” (Andrei Crăciun)