Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
Bruna Silva | © Pablo Hassmann

Jurnal de Berlin (16): Cercurile de femei care scriu viitorul feminismului

Cercurile de femei se întâmplă de milenii. În Germania, cel mai mare cerc de femei este cel al comunității International Women in Berlin.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Cercurile femeilor sunt adunări de femei, pentru femei, care se întâmplă de la începutul lumii. Denumite în istorie corturi roșii sau cabane lunare, cercurile sunt spații deschise pentru toate vârstele, în care femeile se adună în timpul lunii noi sau lunii pline. Datorită presupuselor similitudini între ciclurile lunare și ciclul menstrual, în istorie, luna a fost văzută ca un simbol de putere pentru femei. De aceea, în mod tradițional, luna plină a fost văzută ca un moment primordial în care femeile să se adune pentru a își afirma spiritualitatea și sexualitatea și pentru a se vindeca de rănile patriarhatului prin conectarea reciprocă. Până în prezent, cercurile reprezintă comunități de suport în care femeile de peste tot din lume se simt ascultate, văzute și susținute, fără a fi judecate.
Cercurile femeilor sunt o oportunitate de a ne întâlni cu oameni din toate categoriile sociale și de a împărtăși înțelepciunea experienței. Versiunile moderne ale adunărilor tradiționale sunt din ce în ce mai atrăgătoare pentru femeile care doresc să se reconecteze cu ele însele și cu comunitatea.
În prezent, aceste cercuri au luat și forma comunităților virtuale de suport de pe Facebook, uneori cu zeci de mii de membre, în care femeile continuă să creeze contexte sănătoase pentru suport reciproc, vindecare și conectare.

Viitorul feminismului stă în comunitate
În 2007, Bruna Silva mergea în fiecare zi de la universitate la locul de practică, în Rio de Janeiro, orașul ei natal, și nu lipseau niciodată comentariile vulgare. „America Latină este foarte macho”, spune ea. A terminat facultatea, o relație și a fost gata să părăsească Rio. „Am fost crescută să plec din țară. Mama mea îmi spunea mereu să plec din Rio”. A studiat într-o școală germană unde a deprins limba și a avut posibilitatea de a vizita Europa de mai multe ori, o perspectivă a locului în care dorea să trăiască. Berlinul s-a numărat printre acele perspective și a fost locul în care a venit să-și continue drumul spre care mama ei a încurajat-o.
Libertatea pe care a trăit-o în Berlin ca femeie din America Latină o descrie precum “sentimentul de a merge pe o alee întunecată știind că nu se va întâmpla nimic rău”. Un sentiment pe care, de altfel, l-am avut la rândul meu atunci când am schimbat Bucureștiul pe Berlin, și cu care se identifică milioane de alte persoane care provin din țări unde violența împotriva femeilor rămâne un punct nevralgic al sistemului social. Da, simți că poți respira, că poți merge singură pe stradă la orice oră vrei, că există ajutor specializat dacă ți se întâmplă ceva. Cu toate acestea, Berlinul nu este neapărat și cel mai sigur oraș, existând multe incidente cauzate de violență și rasism.
Chiar dacă a adus multe schimbări pozitive, Berlinul în care a venit Bruna era într-o oarecare măsură la fel de „macho” ca America Latină. Între grupurile destinate găsirii de apartamente, vânzării de lucruri sau celor pentru migranți, Bruna nu a găsit un spațiu în care să se simtă în siguranță și binevenită. Prin urmare, a decis să-l creeze.
A pornit un grup pe Facebook aproape spontan, fără să știe ce se va întâmpla cu el sau să anticipeze cât de repede va crește. Însă era convinsă că vrea să ajute alte femei să primească înțelegerea, ajutorul și suportul ei într-un spațiu sigur, așa cum și-ar fi dorit la rândul ei să primească. La început, și-a invitat câteva prietene în grup, a vorbit cu câteva femei pe care le contactase în alte grupuri de pe Facebook și așa au început să ajungă la grup tot mai multe persoane, până când au format comunitatea de astăzi.
Cu peste 25.000 de membri în prezent, International Women in Berlin este cel mai mare grup de suport și dialog despre orice topic, exclusiv pentru persoane care se identifică ca femei, creat în Berlin. În ultimul an, grupul s-a diversificat pe topicuri de interes, astfel încât în prezent, există câte un sub-grup disponibil membrelor pentru lucruri ca joburi și freelanceri, sănătate, chirii și locuințe, întâlniri între membre, psihologie, sexualitate și familie.
Bruna gestionează grupul singură, chiar dacă acest lucru înseamnă o muncă de peste 2 ore în fiecare zi. Aprobarea postărilor este făcută manual, pentru a menține un echilibru al volumului de postări, pentru criterii de relevanță și urgență, și pentru a evita postările în care se vând lucruri sau care au limbaj sau conotații ofensatoare. Pentru că grupul permite și postări anonime, pentru a respecta intimitatea membrilor și a le proteja identitatea în situații vulnerabile, o mare parte din timpul administrării comunității e alocat în preluarea acestor mesaje și postarea lor cu titlul anonim. De asemenea, pentru a proteja calitatea interacțiunilor din grup și a menține spațiul de comunicare sigur, Bruna verifică fiecare cerere de aderare la grup, pentru a se asigura că viitorii membri respectă politicile grupului.
Dar geniul Brunei stă, fără doar și poate, în puterea ei de a sta la cârma acestei comunități, în care orice femeie migrantă în Berlin se poate simți în siguranță.
Printre lucrurile pe care le-am găsit, în prag de nevoie, în comunitate, se numără (nu neapărat în ordinea asta):

  • Medici și specialiști (cu care lucrez și în prezent)
  • Actuala mea terapeută
  • O locuință când nu aveam unde să mă mut
  • Sprijin emoțional în probleme personale, de sănătate, de identitate culturală, de felurite anxietăți care ne fac să fim oameni
  • Un job
  • Proiecte freelance
  • Ajutor în găsirea de colaboratori
  • Prietenie
  • Empatie în situații dificile de viață
  • Îmbrățișări
  • Răspunsuri la întrebările care ne țin treji noaptea și pe care le căutăm pe Google.

În grup se discută despre orice. Femeile vin să caute sfaturi pentru găsirea unei locuințe sau job. Vin să vorbească despre dificultățile vieții de femeie migrantă. Vin să împartă vești bune. Vin să caute prietene într-un oraș străin. Vin să se plângă de problemele din sistem, să își înțeleagă sinele și relațiile, să caute alinare când pierd pe cineva important. Se discută despre sexulitate și identitate. Despre cele mai bune locuri de cumpărat produse cu specific cultural din țările de origine. Despre familie. Despre căutarea de sine și căutarea unui partener. Despre pierderi, de toate felurile. Despre cum ne afectează Pandemia Covid-19. Despre drepturile migranților și relația cu statul German. Despre avort. Despre divorț. Despre doctori – pentru că în Berlin e foarte greu să găsești un doctor și bun și disponibil în același timp. Despre bani. Despre decizia dificilă de a pleca acasă sau a schimba orașul.
Grupul a și salvat vieți, atunci când comunitatea s-a mobilizat să intervină și să ajute diferite persoane în situații extrem de vulnerabile (boală, lipsa unei locuințe sau a siguranței personale, violență domestică, pierderea unui loc de muncă și falimentul, traumă sexuală).
Am început la rândul meu mai multe astfel de cercuri în cadrul grupului, atunci când am avut nevoie de ajutor, sau am vrut să adun ajutor pentru oameni dragi mie. Am ascultat, am citit, am zâmbit, am râs, am plâns, am mulțumit, am oferit suport, ajutor, câte o conversație telefonică cu o străină, prietenie, timp și grijă celor care le-au căutat. Am făcut și câteva persoane să se enerveze, când și când, pentru că nu putem fi perfecți. Câteva dintre aceste cercuri pe care le-am creat s-au întors la mine, și atunci le-am dat, ca leapșă, mai departe.

Cel mai vindecător lucru pe care i-l poți spune unui alt om este “Sunt alături de tine”
Am întâlnit-o pe Bruna în vara lui 2020, într-una dintre lunile “relaxate” de Pandemie. Pe o pătură, în parcul Weinsberg, mi-a făcut cunoștință cu Doina Boev, care și-a scris lucrarea de licență despre grupul International Women in Berlin.
Doina ne face cinste cu pizza, iar Bruna exclamă, mai în glumă mai în adevăr, că acesta e primul cadou pe care l-a primit din partea unei membre a grupului.
Ne povestește despre cât de mare a crescut comunitatea, despre volumul de muncă alocat susținerii ei, și de nevoia de a stabili un sistem de donații de la membrele care vor să o susțină mai departe în acest efort.
Un aspect al pandemiei COVID-19 care a rezonat profund cu mine a fost importanța unor prietenii și relații de suport semnificative în viața și munca de zi cu zi. Comunitățile online, aplicațiile și grupurile de suport au devenit esențiale pentru a ne menține sănătoși, protejați și conectați pe toată perioada inițială a haosului interior și exterior, care este încă o parte a realității zilnice.
Ne-am orientat către spațiile digitale pentru a ne exercita nevoia principală de conexiune, siguranță, dragoste, empatie și forță.
Pandemia a văzut, pentru mulți, modificarea relațiilor romantice, a mediilor de lucru, a securității financiare și, pentru unii, pierderea familiei. Astfel, ne-am îndreptat mai mult ca oricând spre prietenii noștri – apropiați și plecați – și către puterea vindecătoare a acestor legături vulnerabile și puternice pe care le-am putea, altfel, trece cu vederea.
Am folosit fiecare aplicație posibilă pentru a ne simți mai aproape de oameni.
Comunitățile – autentice, reciproc respectuoase, pline de compasiune – sunt esențiale pentru bunăstarea noastră personală și colectivă: sunt spațiul atent și îngrijitor în care putem prospera, nu doar să facem față, să creăm o familie de prieteni la alegerea noastră, o rețea de sprijin, o rețea socio-emoțională.
Prin urmare, orice comunitate care aduce plus valoare oamenilor va deveni un reper, mai devreme sau mai târziu.
La aproape 7 luni de la acea întâlnire, cercul de femei creat de Bruna a depășit 25.000 de membre, femei din jurul lumii care s-au mutat în Berlin. Multe dintre ele sunt membre active și și-au creat o prezență recurentă în grup. Multe se cunosc, sau se recunosc. Unele au legat prietenii. Iar cele care au părăsit Berlinul rămân adesea în grup, pentru sprijinul și calitatea discuțiilor din comunitate, despre care multe spun că este o resursă infinită de informare, suport și bunăstare emoțională.

Femeile luptă pentru drepturi egale în Germania de peste 170 de ani
Autoarea Louise Otto-Peters (1819-1895) este un pionier al mișcărilor feminine din Germania. La vârsta de 24 de ani, ea a solicitat o mai mare participare a femeilor la luarea deciziilor și a cofondat, în 1865, Asociația Generală a Femeilor din Germania (Allgemeiner Deutscher Frauenverein) cu alte sufragiste (Allgemeiner Deutscher Frauenverein).
Activista Clara Zetkin (1857-1933) a luptat pentru o reprezentare mai puternică a femeilor în sindicate, votul femeilor și drepturile la avort – urmărind deja abolirea controversatului Paragraf 218 din legea penală germană, care a rămas o problemă a activiștilor până în anii 1970. În cele din urmă, ea a contribuit și la stabilirea Zilei Internaționale a Femeii.
În Germania, avortul a fost considerat infracțiune penală până în anii 1970. În urma revoluției sexuale de la sfârșitul anilor 60, activiștii au cerut abolirea paragrafului 218 care interzice avortul. În 1971, revista Stern a publicat numele a 374 de femei care declarau că au avortat. Legea a fost reformată în 1976, legalizând avorturile în anumite condiții.
La festivalul de film de la Berlin nu mai există din 2017 premii diferite Ursul de Argint pentru cel mai bun actor și cea mai bună actriță, ci unul unic.
În ciuda acestor realizări extraordinare, mișcarea #MeToo a arătat că mai sunt foarte multe lucruri de făcut.
Multă vreme, feminismul a fost echivalat cu ostilitatea față de bărbați. Prin urmare, a fost considerat învechit. Acest lucru s-a schimbat între timp. Astăzi, tinerii descoperă că nu își pot îndeplini modelele de viață, că nu pot realiza o împărțire echitabilă și egală a muncii între sexe în familie și carieră. Totuși, exact asta își doresc majoritatea. În consecință, feminismul are un rol diferit.
Revoluția feministă este și pentru bărbați. Nu doar pentru că asta le permite oamenilor să asculte, să învețe, să înțeleagă și să facă față propriilor prejudecăți, ci pentru că patriarhatul ne face rău tuturor. Pentru un număr din ce în ce mai mare de feministe, nu este vorba doar de accesul femeilor la locuri de muncă în mod tradițional masculine, sau chiar de simpla căutare a egalității femeilor într-un sistem patriarhal ascuns de conflictul de clasă și de nedreptate.
Multe femei nu știu că au nevoie de suport. Multe femei nu au crescut în medii favorabile egalității între sexe. Multe femei poartă bagajul transgenerațional al traumelor de violență din familiile lor. Multe femei nu își cunosc drepturile pe deplin și nici nu le accesează. Multe femei au fost crescute în societăți care le-au imprimat ideea de a fi mereu în competiție unele cu celelalte, și în competiție cu bărbații.
Feminismul înseamnă să dai un telefon dificil pentru o altă femeie, de exemplu la poliție sau să reclami un caz de abuz și violență. Înseamnă să crezi povestea unei femei, chiar dacă nu o poți înțelege – cu precădere să crezi o femeie atunci când susține că a fost victima unei violențe. Înseamnă să fii alături de alte femei și să împarți din experiențele, gândurile, și înțelepciunea ta, atunci când vezi că au nevoie de asta sau când îți caută sprijinul. Înseamnă să participi conștient la formarea de modele sănătoase când vine vorba de reprezentarea femeilor în societate și cultură, pentru ca cercurile de femei să devină, dintr-un refugiu, o normalitate.

Ioana Casapu
Ioana Casapu
Autoare și jurnalistă, și își împarte timpul între Berlin și București. A debutat pe scena literară românească în 2016 cu romanul Deviații de stereo (Casa de Pariuri Literare), o radiografie a generației Y din București.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Diana Iepure: „Memoria mea a păstrat un amalgam de mirosuri vindecătoare”

Diana Iepure a publicat recent volumul de poezie „În rest, viața e frumoasă”, la Casa de editură Max Blecher. „Noua carte a Dianei Iepure e ca un diascop. Pe ecranul afectiv al memoriei sunt proiectate imagini — când mai opace, când mai luminoase — ce reconstituie spații, ambianțe, experiențe care definesc starea de fericire deplină.”, a scris Lucia Țurcanu despre volum.

Jurnal de Berlin (17): Străin m-am mutat, străin mă mut din nou

“E important să vrei să te schimbi”, spune J. Lui J. îi place să fumeze și să discute ore în șir despre politică. Mie îmi place să fumez și să stau ore în șir în muzee. Sunt sigură că marea Nordului e încă albastră, chiar dacă vara asta nu am reușit să fac baie în ea.

Adriana Popescu: Mâine undeva la mare (fragment)

Adriana Popescu s-a născut la München și a lucrat ca scenaristă TV. A scris pentru diverse reviste și a urmat cursurile Facultății de Litere înainte de a se dedica complet romanelor. A publicat peste douăzeci de cărți apărute la diverse edituri prestigioase. Mai scrie sub diverse pseudonime precum Sarah Fischer, Carrie Price sau Adriana Jakob. Cărțile ei au fost traduse în engleză, poloneză și italiană. Autoarea locuiește în încântătorul oraș Stuttgart.

Open Call: Media Incubator 2021

Dacă sunteți pasionați de jurnalism și vreți să descoperiți tainele presei de calitate, Goethe- Institut București vă invită între 14 – 17 octombrie 2021 la MEDIA INCUBATOR București, un eveniment ce presupune întâlniri cu speakeri, workshopuri cu mentori – jurnaliști români și germani consacrați, ori activități conexe.