Lavinia Bălulescu | © Marius M. Bogdan

Lavinia Bălulescu: „Mai mult decât spațiile noi, mă inspiră oamenii noi!”

Cu puțin timp în urmă au fost anunțați câștigătorii Burselor și rezidențelor de creație literară Cărturești, desfășurate în parteneriat cu Asociația Maria și Pro Patrimonio. Au fost 131 de autori care s-au înscris, iar după jurizare, Lavinia Bălulescu este câștigătoarea uneia dintre cele cinci rezidențe, categoria „Proză scurtă”. Juriul a fost alcătuit din: Carmen Mușat (critic literar, redactor-șef Observator Cultural), Alina Purcaru (scriitoare și jurnalistă), Alina Aviana (redactor, membru în departamentul de comunicare Cărturești), Marius Chivu (scriitor, critic literar, redactor Dilema Veche), Cristian Lupșa (editor Decât o Revistă).

Câștigătorii din acest an ai Burselor și rezidențelor de creație literară Cărturești sunt nume cunoscute în mediul literar, iar competiția a fost strânsă: 131 de proiecte. Care a fost reacția ta când ai auzit că ai câștigat la categoria „Proză scurtă”?

Am depus un proiect și anul trecut, dar am ajuns pe lista de așteptare. Am zis să mai încerc o dată anul acesta și am fost tare bucuroasă să aflu că am câștigat!

Ce proiect ai în lucru?

O carte de proză scurtă începută acum câțiva ani, cu care nu am ajuns nici la jumătate. Nu-mi mai găsesc puterea să o termin, dar nici nu pot să renunț la ea. Destul de greu de descris, dar aș spune că principala temă e bătrânețea.

De-a lungul timpului ai mai obținut burse sau ai mai fost în rezidențe. Ce-ți stimulează creativitatea atunci când schimbi mediul de lucru?

Nu am mai fost până acum într-o rezidență. Am câștigat o bursă & rezidență în Praga acum doi ani (pentru roman). Probabil ar fi fost o experiență grozavă. Am fost gata-gata să merg, primisem și fotografiile cu apartamentul în care aveam să stau timp de două luni, dar a venit pandemia și s-a amânat. Nu mi-e clar dacă voi mai merge sau nu acolo. Cine știe. 🤷🏻‍♀️

S-a întâmplat să nu poți să scrii în spații noi?

Nu am o regulă, dar da, am pățit să merg, de exemplu, într-o excursie pe care mi-o imaginasem eu ca fiind „o excursie de scris“ și să nu pot să scriu un cuvânt. În schimb, când m-am întors acasă eram plină de avânt și am scris o grămadă. Dar, trebuie să recunosc, mai mult decât spațiile noi, mă inspiră oamenii noi!

Cum îți imaginezi că va fi în rezidența oferită de Cărturești? Cum ar arăta rezidența ideală?

Sunt convinsă că rezidența oferită de Cărturești va fi o experiență grozavă, una pe care, de altfel, o caut de multă vreme. Cum ar arăta rezidența ideală pentru mine? Un loc și un timp în care să-mi găsesc confortul fizic și psihic, să-mi îmblânzesc anxietățile, să-mi întâlnesc liniștea și să scriu.

De ce ai recomanda și altor scriitori să aplice la aceste burse, dar și la burse și rezidențe, în general?

Pentru că reprezintă un prilej bun de a ieși din timpul zilnic, al listelor cu lucruri de rezolvat, și de a merge într-un timp paralel, în care să-ți provoci gândurile pe care le pui mereu ultimele, în spatele capului. Într-o zi, o săptămână, o lună, un an în care am sute de mii de treburi de făcut, amân mereu scrisul. Îl las pe ultimul loc, pentru că, deși îmi aduce o bucurie enormă, timpul meu limitat e consumat de alte priorități, majoritatea de ordin financiar. Știu, nu e o explicație! Știu, cine vrea cu adevărat să scrie își găsește timp pentru asta și nu are nevoie să se mute în alt oraș o lună! Cunosc aceste teorii și sunt convinsă că la alți oameni funcționează. Dar o experiență nouă de acest fel și gândul că cineva are încredere să-ți ofere timpul (și locul) pentru a scrie sunt uluitor de puternice.

În ce țară ai vrea să ajungi cu următoarea ocazie, dacă ți-ai depune un dosar pentru o viitoare carte?

M-aș bucura să ajung în Cehia, la Praga, la rezidența câștigată acum doi ani. Mai visez și la o rezidență în Berlin, unul dintre orașele mele preferate din lumea asta. De fiecare dată când am vizitat Berlinul, primul meu gând a fost, nu știu de ce, ăsta: „Ce mult mi-ar plăcea să scriu aici o carte!“.

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Octavian Perpelea: „cu câtă naivitate ieșise melcul din casă”

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poetul Octavian Perpelea, care pornește de la texte de Ingeborg Bachmann și Ernst Jandl.

Mihai Kantzer: „Propriul meu mecanism de VR s-a activat și a ieșit îmbogățit din experiența acestui volum”

Recent, a apărut volumul de poezie „Indicele fericirii globale”, de Mihai Kantzer, la editura Tracus Arte. Al. Cistelecan scrie pe coperta a patra: „Oricât de directă și brutală ar fi agresiunea cotidiană, ea e doar o secvență din vreun „thriller cu monștri marini”. Să descoperim împreună traseul acestor poezii care ne poartă într-un city break în Cretacic, ne arată cocorii din ţările calde sau Marele Zid Chinezesc:

Ana Săndulescu: „Scriind înțelegem cu toții mai bine viața”

Ana Săndulescu a publicat volumul de poezie „La topirea ghețarilor”, la Casa de Pariuri Literare, o carte „sub presiunea ororii de a nu pierde controlul asupra realității”, în care „umanul încă tresare, încă reacționează, încă se împotrivește propriei topiri”.