Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Editura Art

Lecția de creative writing: Peter Handke

Cursurile de scriere creatoare sunt bune, mai ales dacă ești la început de drum; dar, cum scrisul e o meserie care se fură, orice scriitor vă va spune că nimic nu înlocuiește cititul atent, cu creionul în mână. În acest sens, astăzi vă propunem un fragment deosebit de ofertant de Peter Handke – că tot a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură anul trecut:
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

După o bucată de vreme, deși încă în sala de mese și îndeletnicindu-se cu înregistrarea faptelor care se derulau pe stradă, Bloch se pomeni conștientizând următoarea propoziție: „Era de mult prea multă vreme fără ocupație.” Părându-i-se această propoziție o concluzie, reflectă retrospectiv cum ajunsese în acea situație. Ce fusese mai înainte? Da! Înainte – își aminti el – s-a gândit: „Șutul l-a luat prin surprindere și el a lăsat mingea să-i treacă printre picioare.” Și înaintea acestei fraze se gândise la fotografii din spatele porții, care îl agasaseră. Și mai înainte: „În spatele lui se oprise cineva, dar n-a făcut altceva decât să-și fluiere câinele…” Dar înaintea acestei fraze? Înaintea acestei fraze se gândise la o femeie care se oprise în parc, se întorsese în urma lui și-l privise așa cum te uiți la un copil neascultător. Dar mai înainte? Proprietarul hanului povestise despre elevul mut care a fost găsit mort de către un vameș, la mică distanță de frontieră. Și înaintea poveștii cu elevul se gândise la mingea care sărise chiar în fața liniei. Și înaintea gândului la minge a văzut-o pe vânzătoarea din piață săltându-se de pe scăunel și luând-o la fugă după un elev. Și înaintea femeii fusese o frază dintr-un ziar: „În urmărirea hoțului, tâmplarul fusese stânjenit și de faptul că purta încă șorțul.” Iar fraza din ziar o citise atunci când își amintise de o încăierare în care ceilalți, pe la spate, îi trăseseră sacoul peste brațe. De încăierare și-a amintit când s-a pocnit cu fluierul piciorului de masă. Și mai înainte? Nu-i veni în minte ce l-a făcut să se lovească cu floierul piciorului de masă. În derularea faptelor căuta un punct de reper pentru ceea ce ar fi putut fi înainte: să fi fost ceva legat de mișcare? Sau legat de durere? Sau legat de zgomotul produs de picior și masă? Dar nu putu penetra mai în urmă. Apoi dădu cu ochii în ziar de fotografia ușii unei locuințe care trebuise să fie spartă pentru că în dosul ei se afla un cadavru. De la ușa aceasta a început – gândi el – până ce a ajuns să se regăsească în propoziția „Era de mult prea multă vreme fără ocupație”.   

Câtva timp lucrurile au mers bine; mișcările buzelor oamenilor cu care stătea de vorbă se potriveau cu ceea ce-i auzea spunându-i; casele nu aveau doar fațade; de pe rampa de încărcare a lăptăriei se cărau saci grei cu făină într-un depozit; dacă cineva striga ceva în josul străzii, auzea sunetul venind într-adevăr din partea aceea; oamenii care treceau pe trotuarul de vizavi nu păreau a fi plătiți să se perinde pe un fundal; băiatul cu leucoplast sub ochi avea cu adevărat o crustă de sânge acolo; ploaia, și ea, nu părea să cadă doar în prim-planul imaginii, ci în toată raza privirii sale. Bloch nimeri apoi sub streașina unei biserici. Probabil că ajunsese aici printr-o străduță când a început să plouă.

Romanul „Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri”, tradus din limba germană de Corina Jiva, a fost re-editat de curând la Editura ART. Îl recomandăm cu căldură.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Emilan Pal: „Scrisul pentru mine nu a fost o opțiune. A fost și e felul meu de a exista”

Recent, a apărut un nou volum semnat de Emilan Pal. În „kurva rumuński go home” vom citi despre „infernul care stă la temelia bunăstării, liniștii și confortului”, despre un poet și jurnalist care se trezește sclav în suavul sistem sclavagist, de orientare capitalist-democratică. O carte de poezie care nu ar trebui ratată și un autor dintre cei mai buni:

Cei mai frumoși ani din viața lui Anton

Evgheni Vodolazkin și Viktor Erofeev recomandă entuziaști romanul de debut al lui Norris von Schirach, care – ei bine, da – trăiește și scrie în București.