În cât timp ai scris acest volum? Care a fost factorul declanșator al acestuia?
Dragă Andra, prima variantă a volumului a fost scrisă în 3 zile, am explodat de poezie. Desigur, după ce am fost desemnată „Regele Dimineții”, l-am hibridizat cu un alt manuscris și l-am tot modificat, atât singură, cât și cu redactorul-șel al editurii Tracus Arte, domnul Teodor Dună.
Factorul declanșator a fost respingerea sentimentelor mele de către băiatul de care eram îndrăgostită semestrul trecut în iarnă.
Mulți scriitori, înainte de a debuta, au parte de experiențe bizare, concursuri, respingeri, laude, fake news etc. Care a fost „botezul” tău, să-i zicem așa?
Am impresia că sunt a nimănui și am apărut de nicăieri în lumea poeziei, or, noviciokul pe lângă cea mai letală și periculoasă otravă făcută de oameni este și un slang rusesc pentru un nou-venit. Citisem primul poem la un eveniment la Poethree Collective, la graniță la unguri, alături de prietena mea, Maria Jardan, exact cu un an în urmă și m-am rușinat enorm. Pot spune că revista Echinox m-a respins de 3 ori înainte să mă publice, dar nu m-am supărat niciodată, fiindcă însemna doar că trebuie să scriu mai bine.
Într-un poem scrii: eu nu uit cine sunt de unde vin & unde mă duc. Hai să facem din acest interviu un mesaj pus într-o sticlă, pentru Lena de peste 10 ani. Unde te-ai dus, unde ai ajuns?
„Lenuța, peste 10 ani o să ai propriul tău apartament unde o să-ți ții cărțile și hainele oriunde îți poftește inima. O să te uiți în oglindă și n-o să-ți fie greață de cine ești și de bolovanul deciziilor luate. Du-l pe tatăl tău în Georgia și în Kazakhstan unde și-a făcut armata, spune-i mamei tale că o iubești și că o ierți și roag-o să te ierte și ea pe tine cu flori și cercei. În casa și în inima ta să fie mereu loc pentru nepoții tăi, petrece cât mai mult timp cu Emilia, iar pe Pavel îmbrățișează-l cât mai des. Va fi în pubertate, deci vei fi dușmanul numărul trei, după părinți, așa că ai răbdare cu el și oferă-i spațiu și înțelegere. Scrie, publică și nu-ți fie teamă să fii respinsă sau neînțeleasă, lumea nu se învârte în jurul tău și nici nu are de ce. Iubește-ți prietenii și singurătatea, dar, cel mai important, Lenuța, nu uita niciodată cine ești, de unde vii și unde te duci, și anume, spre moarte prin viață deplină”.
Dacă te-ai uita în urmă, care a fost cel mai bun moment pe parcursul scrierii sau trăirii acestei cărți?
Cel mai bun moment a fost sinceritatea și singurătatea completă din cămin în timpul carantinei. Foile cu poeme erau împrăștiate peste tot, iar existența mea părea că are sens.
Există vreun loc în care te simți liberă și vreunul în care te simți captivă?
Mă simt liberă cu oamenii pe care îi iubesc și sunt prizoniera propriei mele minți.
Odată cu acest volum, recuperezi din inocență, scapi de unele dintre reziduurile emoționale?
Odată cu volumul am simțit, pe lângă acel sens, dezgolire și deznădejde. Am plâns amarnic și am rămas uimită de unele poeme. Acum le recitesc și nu-mi vine să cred că sunt ale mele.
Dacă ai alege un poem din volum pentru rubrica „poemul săptămânii”, care ar fi?
Pentru rubrica „poemul săptămânii” aș alege chiar primul poem, și anume: astăzi am aflat că manuscrisul meu de poeme (va fi publicat). Este exact poemul care vorbește cel mai bine despre ce am simțit pe tot parcursul ingurgitării noviciokului.
Lena Chilari s-a născut în 1995 în satul Pepeni, raionul Sîngerei, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Litere din Cluj. A publicat în revistele Steaua, Echinox şi pe platformele literare „O mie de semne”, „Fabrica de poezie”, „Noise Poetry”.
