| © Litera

Ligia Pârvulescu: „Întâlnirile repetate cu personajele sunt ca și cum te-ai întâlni cu cineva foarte bine cunoscut”

Anul trecut, romanul Translucid obținea premiul I în cadrul concursului „Primul roman”, organizat de editura Litera, iar în 2022 Premiul Chrysalis – European Science Fiction Society. În așteptarea anunțării câștigătorului din acest an al concursului „Primul roman”, am dialogat cu Ligia Pârvulescu.

Ce ai face dacă ai vrea să te întorci acasă, dar, ca în romanul tău, locurile și țările să fi dispărut?

Cred că mi-aș căuta și mi-aș găsi un „acasă” în noua lume, probabil casa mea ar deveni întreaga lume, în noua configurație. Aș percepe totul ca pe o aventură și poate, cine știe, aș fi de fapt un personaj într-o carte.

Cum e să scrii un roman în care există polifonia atâtor personaje?

Pot să spun în primul rând cum nu e: nu e niciodată plictisitor. E frumos și solicitant, în același timp, să rețin toate acțiunile, firele care leagă personajele, țesătura de întâmplări care creează întregul, având tot timpul în minte sensurile profunde ale cărții. Și e totodată o bucurie, întâlnirile repetate cu personajele sunt ca și cum te-ai întâlni cu cineva foarte bine cunoscut, cu care nu te-ai mai văzut de ceva vreme și afli ce a mai făcut, personajele aproape că mi-au povestit viețile lor, la fel ca niște prieteni vechi.

Asemenea personajului Magda, ai încercat vreodată să pui într-o anumită ordine poemele unui scriitor astfel încât firul acestora să semene cu al unui roman?

Nu am încercat asta, și chiar în momentul în care mi-a venit acea idee m-am gândit că ar fi ceva interesant de încercat, la un moment dat.

Personajele percep și alte realități și ființe. Să trăiești într-o astfel de lume pe parcursul scrierii Translucidului nu pare a fi cel mai ușor lucru…

Am perceput acel mozaic de trăiri, realități și ființe ca pe o mare aventură, dar a fost ceva ce m-a energizat și am scris tot timpul cu bucurie, cumva a fost naturală, firească toată scrierea, poate și datorită faptului că am scris fără presiune, eu întotdeauna așa scriu, din plăcerea faptului de a scrie, asta îmi aduce cea mai mare bucurie, pe lângă toate celelalte lucruri care îmi aduc bucurii în viața de zi cu zi.

Ți se pare că uneori ai ales în mod mai puțin conștient diverse detalii care conturează personajele? Sau că ai fost purtată și de o voință a personajelor?

Dacă aș fi ales mai puțin conștient ar însemna să nu fi conștientizat asta, astfel că nu aș avea cum să știu. Cred deci că nu sunt aspecte pe care să le fi scris mai puțin conștient, am scris conștient și asumat, am gândit mult fiecare detaliu și cum se integrează fiecare amănunt în planul întregului, inclusiv ca psihologie a personajelor, a interacțiunii dintre ele, a modului în care fiecare dialoghează și acționează. Inspirația a venit din diverse surse – acestea s-au amalgamat în crearea unui personaj final, dar cunosc sursele fiecărui personaj în parte. Chiar dacă personajele mi-au povestit viețile lor, erau, cum am spus, ca niște prieteni vechi, foarte bine cunoscuți, care îmi spuneau cum au mai trăit de la ultima noastră întâlnire. Le cunoșteam și originile și familia, ca să spun așa, sursele fiecăruia în parte.

În roman apar numeroase tipologii: personaje rasiste, homofobe, sexiste etc., personaje care se dezic de România, „țara asta nu mai e România”. Iar altele fug de romantism pentru că „nu acela era drumul”. Este important să citim despre diverse amalgamuri comportamentale, bune sau rele, ideale sau dizgrațioase. Sunt și subiecte despre care ai tăcea, pe care nu le-ai aborda în viitorul apropiat?

Aș putea spune că nu există un subiect în legătură cu care să tac. Întotdeauna am scris despre ceea ce am vrut să scriu în momentul respectiv. Va fi la fel și în continuare.

În acest an faci parte din juriul ediției a doua a concursului de debut „Primul roman” al editurii Litera. Anul trecut ai fost câștigătoarea acestui concurs.

A fost un premiu pe care am avut marea surpriză și bucurie să-l primesc, nu mă așteptam și m-am bucurat foarte mult că s-a întâmplat așa. Anul acesta fac parte din juriu, iar asta mă bucură foarte tare, pentru mine este o experiență întregitoare, să am această viziune totală – și cea trecută, a participării la concurs, și cea din prezent, a percepției lucrurilor din punctul de vedere al unui membru al juriului. Aștept cu bucurie și nerăbdare desfășurarea tuturor etapelor celei de-a doua ediții a concursului „Primul roman”.

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Valentina Șcerbani: Visele sunt ca niște articulații pentru corpul romanului

Valentina Șcerbani a debutat în 2019 cu romanul Orașul promis, la Editura Tracus Arte. Dumitru Crudu scrie despre acesta: „Situat între Carlos Fuentes și Ovidiu Nimigean, romanul Valentinei Șcerbani redă, într-un limbaj îmbibat de poezie, povestea unei pierderi. Un roman pur și simplu răscolitor.” Am dialogat cu autoarea unuia dintre cele mai frumoase romane din ultimii ani.

Tatiana Grosu: „Omul este liber să facă ce-și dorește”

Tatiana Grosu a debutat la Casa de Pariuri Literare cu volumul de poezie Ce vedem noi când ne uităm unul la altul. Un volum care-și modelează cititorul și îl poartă într-o lume în care fricile sunt cumulul unui context social, dar și (re)evoluția temporală a fiecărui individ.

Adelina Pascale: „Să apăs butonul și să mă teleportez în visul de azi-noapte”

Adelina Pascale a câștigat, la douăzeci și șase de ani, cea de-a XI-a ediție a Concursului de debut „Max Blecher”, publicând „maki for 2”. Anastasia Gavrilovici scrie pe coperta a patra: „maki for 2 se aseamănă cu o cabină de simulare VR, în care ești pur și simplu atras, fără să te poți opune, pe o orbită seducătoare și de o luxurianță imagistică de-a dreptul amețitoare, unde lucrurile care îți sunt prezentate par atât de reale și firești, dar „la atingere totul dispare”.

DLITE Essential Mix – Ziua Internațională a Poeziei

Încă din 1999, tot mai multe țări celebrează această zi, declarată de UNESCO Ziua Internațională a Poeziei. 21 martie înseamnă anul acesta 21 de poeți din Germania și România, o comunitate care deschide un dialog poetic la care poți participa și tu, fiind alături de noi și de ei, pe pagina de Facebook a blogului de literatură DLITE. De dimineața până seara vom fi în compania a 21 de poeți contemporani, adică un PoetryMix infailibil.