Singurul lucru care contează cu adevărat
„Se poate aprecia calitatea unui om după cantitatea de singurătate pe care o poate
suporta.” (1)
abia acum
sunt de-a dreptul singură
vocea mea a devenit un instrument de îmblânzit pustietatea
o exersez
doar cu fiica mea de 4 luni.
„E greu să trăieşti printre oameni fiindcă-i greu să taci.” (2)
am renunțat la terapie
la facultate
la viață
& m-am închis între patru pereți
despre durerea asta să taci. să nu spui cât de mult ai vrea. să-ți zdrobești tot corpul. să nu mai
visezi că dispari. să te faci nevăzut. să taci. să nu mai trebuiască să plângi.
mai ales când știi că nu se va sfârși.
viața nu e pentru oricine.
„pentru că adevărata tristețe este, din capul locului, abstractă” (3)
smiorcăiala mea te va face să râzi
ai să zici că. hormonii & nervii.
dar tu nu știi
că-n fiecare noapte
după ce adormi sunt eu cea care caută prin sertare. împachetez cu grijă fotografiile.
citesc prospecte. adun dovezi că. poate dacă le-aș înghiți pe toate. cineva m-ar compătimi.
caut să-mi amintesc cum era când nu aveam pentru ce să trăiesc.
uit. rapid. îmi așez zâmbetul pe față. deschid ferestrele și inventez cântece pentru fiica mea
care tocmai s-a trezit.
„pentru că omul este singur, fiecare om e la fel de singur fără dreptul la o singurătate
individulă și formează o masă singuratică, fără nume și fără eroism” (4)
eu și copilul meu suntem un întreg. când eu plâng zâmbește ea. când ei îi este foame corpul
meu devine util. îndeajuns. somnul ei este somnul meu. ascuns în pământ. capul meu se
adună la loc. în fiecare zi ca după moarte. îi arăt viața.
poate că atunci când devii mamă încetezi să mai fii altceva.
apoi uiți.
„pentru că nimeni nu ar trebui să-și descrie viața, dacă nu are răbdare să-și amintească (…)” (5)
au spus. trecutul prin care ai ajuns aici e greșit. ai trăit tot ce era de distrus. pe naiba. lupta
dintre mine și oglinzi. zâmbetul infirmierei ce ne aduce rezultatul. lagărul meu personal. o
dragoste grotească pentru un corp bolnav. capabil să țină în viață. toate acestea sunt aici.
pregătite pentru un scop precis.
„Încet, încet, prima mea copilărie, atât de importantă, se evaporă.” (6)
tot ceea ce e primar ne mutilează sau ne construiește conform regulilor.
învățați să marcăm teritorii. unii reușesc să bifeze enorm. ceilalți ard etape. nu-și amintesc
mâinile. boala. blândețea.
mie să nu-mi vorbiți despre copilărie. am îngropat-o cu greu.
iată-mă.
am 33 de ani. sunt mamă de 4 luni. locuiesc într-un corp pe care nu-l cunosc. mi-e foarte greu
să respir. în jurul nostru un virus taie aerul. fronturile se închid. se deschid. se izbesc de
frunțile noastre. nu ne putem imagina viitorul. fără măști.
însă aici unde suntem
pe Măgură
dincolo de toate
singurul lucru care contează cu adevărat. în jurul căruia ne comportăm atât de frumos.
mimăm toată dragostea posibilă între adulții care nu se suportă. suntem responsabili & corespunzători.
să nu-l pierd. să nu-l ia frica.
e laptele.
_
(1) Friedrich Nietzsche
(2) Friedrich Nietzsche
(3) Günter Grass
(4) Günter Grass
(5) Günter Grass
(6) Günter Grass
