| © Francisco Rodriguez Pino, 2021

Maria Miruna Solomon: „cei rămași”

În acest an ne (re)amintim de Friedrich Dürrenmatt, unul dintre cei mai importanți dramaturgi și prozatori ai secolului XX. La 100 de ani de la nașterea sa, scriitori și artiști din diferite domenii interacționează cu scrierile sale, iar invitata de astăzi este Maria Miruna Solomon:

cei rămași

 

Au mers prin iarba udă deoarece drumul spre pădure se prefăcuse într-o mocirlă noroioasă;
curând după aceea, printre tufişuri, în frunziş, nu departe de marginea pădurii, au dat de micul
cadavru şi s-au aşezat în jurul lui. Au tăcut cu toţii.

Ar fi putut fi puiul oricui; ghemotocul diform, deșirat, părea să îi aștepte. Era al doilea pe
săptămâna aceea. Ultima căprioară dispăruse odată cu vara, dar ochii ei sclipeau geamăn în
iezi săltând pe lângă lizieră. Și lupoaicele plecaseră – în timp, puii s-au deghizat în cățeluși, au
pătruns în comuna indigenă, iar cei rămași au fost răpuși pe rând de iarnă.

Apoi moartea s-a întețit. Mamiferele teleghidate dispăreau ca înghițite de pământ, puii singuri
adunați bulgărașe-bulgărașe dintr-un capăt în altul al rezervației. De departe au ajuns oamenii
legii, și cei cu halate albe. Au vorbit degeaba limba lor n-a putut cunoaște fenomenul.
Fotografii și-au pregătit aparatele. Alții au început să scotocească prin împrejurimi. Au bănuit că
e semn rău, și că pădurea puilor irigă otravă. Au trasat linii noi de graniță, le-au pierdut sub
zăpadă.

Ultimul pui l-a găsit preoteasa, l-a luat în brațe și l-a îngropat fără să spună nimănui. Nu i-a
scăpat nimic, şi deodată şi-a dat seama că scena aceasta n-o va uita niciodată. Știa în inima ei
ce va urma.

  • citatele sunt din Făgăduiala, de Friedrich Dürrenmatt (ed. Humanitas, 2003)

 

 

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Emanuela Ignățoiu-Sora: ,,Nu putem să ne ferim privirea la nesfârșit“

Recent, la Casa de Pariuri Literare a apărut volumul de poezie ,,Clinamen (Poem în trei glasuri)“, de Emanuela Ignățoiu-Sora, cu o copertă realizată de Andreea Molocea. Despre volum, Cosmin Ciotloș scrie pe coperta a patra: ,,Confesiunea Emanuelei Ignățoiu-Sora e cutremurătoare și, așa fiind, orice termen de comparație e exclus. S-a scris mult dinăuntrul bolii, la noi și aiurea, și de fiecare dată s-a scris altfel, cu totul personal, cu totul liminar și irepetabil.“

Irina Nechit: „Trecutul mă cheamă înapoi de unde am venit”

La Editura Cartea Românească a apărut volumul de poezie „Masa de sărbătoare”, de Irina Nechit. Despre acesta, Grațiela Benga scrie pe coperta a patra: „Cadența de confesiune tranșantă ori simbolic filtrată, claritatea sentinței și gravitatea brutal răsucită, viziunea întunecată, dar păstrându-și resursele de vitalitate, însoțirea tatonării/exasperării cu ludicul și intimismul, dar și cu un intermitent reflex thanatic, sunt câteva dintre particularitățile unei poezii care parcurge stările incandescente înșirate pe traseul unui zbor de săgeată, care unește consistența luminoasă cu materia întunecată, de o eruptivă fluiditate.”

Ioana Ieronim: „Sper ca timpul să aibă răbdare”

Recent, la editura Tracus Arte a apărut volumul de poezie Zoom, semnat de Ioana Ieronim. După cum scrie Doina Ioanid într-o cronică literară: „Zoom-ul său din această carte nu este unul internautic, ci un zoom asupra acestei lumi îngrijorătoare, un zoom asupra lumii trecute și un zoom spre lumile sale lăuntrice. Și, mai ales, poezia din Zoom devine descîntec, descîntec de teamă, de moarte, de abisul în care ne-am putea cufunda.”