Moni Stănilă | © Alexandru Vakulovski

Moni Stănilă: „În momentul de față, rezidența ideală e cea pe care am obținut-o”

Cu puțin timp în urmă au fost anunțați câștigătorii Burselor și rezidențelor de creație literară Cărturești, desfășurate în parteneriat cu Asociația Maria și Pro Patrimonio. Au fost 131 de autori care s-au înscris, iar după jurizare, Moni Stănilă este câștigătoarea uneia dintre cele cinci rezidențe, categoria „Poezie”. Juriul a fost alcătuit din: Carmen Mușat (critic literar, redactor-șef Observator Cultural), Alina Purcaru (scriitoare și jurnalistă), Alina Aviana (redactor, membru în departamentul de comunicare Cărturești), Marius Chivu (scriitor, critic literar, redactor Dilema Veche), Cristian Lupșa (editor Decât o Revistă).

Câștigătorii din acest an ai Burselor și rezidențelor de creație literară Cărturești sunt nume cunoscute în mediul literar, iar competiția a fost strânsă: 131 de proiecte. Care a fost reacția ta când ai auzit că ai câștigat la categoria „Poezie”?

M-am bucurat foarte mult, e primul concurs serios pe care îl câștig. De altfel nu mă așteptam, nu fiindcă n-am încredere în scrisul meu (n-aș mai publica dacă ar apărea neîncrederea), dar sunt convinsă că au aplicat mulți scriitori valoroși, ceea ce transformă un astfel de concurs (și) într-o loterie, într-o șansă. Am avut noroc și, desigur, îmi pare foarte bine.

Ce proiect ai în lucru?

Sunt niște poeme cu temă paravan. Am publicat o parte din ele de-a lungul anilor. Eu le spun: poemele cu fotbal. Lucrez la ele din 2014. Sper ca după această rezidență să le pot da drumul la tipar.

De-a lungul timpului ai mai obținut burse sau ai mai fost în rezidențe? Ce-ți stimulează creativitatea atunci când schimbi mediul de lucru?

Am fost în rezidențele altora, dacă pot să spun așa. L-am însoțit pentru o perioadă (mai) scurtă pe Alexandru Vakulovski în două din rezidențele lui. Am lucrat foarte bine în medii noi. Practic cele mai recente cărți semnate de mine, Țipă și Ale noastre, au fost finalizate în rezidențele soțului meu. De atunci rezidențele sunt visul meu. Știu că mă pot concentra doar pe scris. Un mediu străin mă silește să intru în mine însămi (în căutarea familiarității, probabil) și această incursiune se reflectă perfect în scris.

S-a întâmplat să nu poți să scrii în spații noi?

Nu, dar am perioade mari în care nu pot scrie acasă. Mai ales când mai primesc și câteva telefoane de la serviciu. În deplasare, lucrurile sunt mult mai ordonate: trezitul, recititul textelor din ziua precedentă, intrarea în starea necesară și – din nou – scrisul.

Cum îți imaginezi că va fi în rezidența oferită de Cărturești? Cum ar arăta rezidența ideală?

Un mediu bun. Liniștea și lenea sunt factorii care mă transportă în starea necesară pentru a scrie. Așa îmi imaginez această rezidență. Cu ore pentru somn, ore pentru scris, ore pentru uitat în tavan și ore pentru plimbări. Rezidența ideală? Nu știu, după ce voi avea o experiență în domeniu, voi știi. În momentul de față, rezidența ideală e cea pe care am obținut-o.

De ce ai recomanda și altor scriitori să aplice la aceste burse, dar și la burse și rezidențe, în general?

Timpul liber e prietenul scrisului. E important să ai astfel de experiențe. Lucrurile se așază diferit. În minte, în pagină. Iar pe de altă parte cred că nimeni nu ia o rezidență la fiecare aplicare, așa că nu trebuie să se dea cineva bătut după o încercare, două. Trebuie să fii perseverent. Scriitorii buni sunt mulți. N-ai reușit la o ediție, încerci la alta. N-ai reușit cu o rezidență, încerci cu alta. Pentru că ți se oferă un timp, un spațiu, un sprijin. Pentru că te simți răsplătit pentru munca ta.

În ce țară ai vrea să ajungi cu următoarea ocazie, dacă ți-ai depune un dosar pentru o viitoare carte?

Mi-ar plăcea în orice țară! Oriunde aș putea merge. Poate nu în Ucraina zilelor noastre. Dar dacă aș putea totuși să aleg singură țara în care să merg, atunci ar fi Germania. Pentru că iubesc Berlinul, pentru că îmi place de înnebunesc Bavaria cu liniștea, ordinea și cu pădurile ei de brad; cu muntele. Pentru că sunt fan Bayern München. Am un nepot în Germania, fapt care mă face să văd țara lui ca o casă. Și rup câteva propoziții în germană, aș vrea o șansă să îmi îmbunătățesc cunoștințele de limbă germană. Am și încercat o dată să aplic la Solitude, dar n-am avut noroc atunci. Poate altădată.

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Ovidiu Baron: „Sunt un fel de puzzle improvizat din euri temporare”

Ovidiu Baron a publicat la finalul anului 2020 volumul de poezie „liniștea de suprafață”, despre care Radu Vancu scrie pe coperta a IV-a: „Într-o lume & într-o poezie al căror mod uzual de existență a devenit strigătul, liniștea devine o forță secretă & hipnotică. Liniștea de suprafață a poemelor lui Ovidiu Baron acoperă (și în egală măsură descoperă) exact această forță.”

Nu avem o limbă „maternă”, ci nenumărate moașe de limbă

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însuți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu scriitorul Ovid Pop.

Contradicția care există între doi termeni

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însuți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu Alexandru Bulucz, poet și traducător.