cu câtă naivitate ieșise melcul din casă (1)
aș fi vrut să am și eu nițică naivitate
sau măcar un stop de curaj
să plec pe afară
dar de când cu pandemia și amenzile…
nu mai țin minte de când stau în cameră
acum nu mai port niciun nume.
devin din ce în ce mai puțin zi de zi (2)
și fiecare dimineață când mă trezesc
surprins să constat că granița rămâne
tot corpul meu
cu obrajii mai palizi
și oasele mai fragile
târând după mine
strania continuitate
cu cel de ieri sau alaltăieri
constatarea ce mă intrigă
până pe la prânz
când încep să mă obișnuiesc
că voi trăi în continuare cu aceeași canalie
până ce
moartea mă va despărți
_
1. Ingeborg Bachmann
2. Ernst Jandl

Irina Nechit: „Trecutul mă cheamă înapoi de unde am venit”
La Editura Cartea Românească a apărut volumul de poezie „Masa de sărbătoare”, de Irina Nechit. Despre acesta, Grațiela Benga scrie pe coperta a patra: „Cadența de confesiune tranșantă ori simbolic filtrată, claritatea sentinței și gravitatea brutal răsucită, viziunea întunecată, dar păstrându-și resursele de vitalitate, însoțirea tatonării/exasperării cu ludicul și intimismul, dar și cu un intermitent reflex thanatic, sunt câteva dintre particularitățile unei poezii care parcurge stările incandescente înșirate pe traseul unui zbor de săgeată, care unește consistența luminoasă cu materia întunecată, de o eruptivă fluiditate.”