Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Cătălina Drăghici

Patru poeme de Mircea Andrei Florea

"Mircea Andrei Florea <> două voci pe cât de inofensive în contexte mundane, pe atât de dificile și de pretențioase în poezie: una a timidității extreme, hipersensibilă până la neverosimil, o alta fermă, potrivită rostirii de enunțuri gnomice, sentințe tăioase, reci propoziții anti-confesive." – Olga Ștefan
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Nume: Mircea Andrei Florea
Data nașterii: 26.04.1996
Locul nașterii: București
Domiciliu actual: București
Cărți: Larvae (în curs de apariție la Casa de editură Max Blecher)


SEMIADORMIT, ÎN MIJLOCUL NOPȚII
merg să mă rad

dezbrăcat, în picioare
îmi plimb mâinile peste scalp
cu unghiile îmi las
semicercuri micuțe

părul se adună în cadă
o rozătoare speriată, proiectată
din spiritul vechi
la care am renunțat

acum o reneg

ce frică să-mi fie
frica nu mă va mai putea urmări

forma mea e alta acum
așa cum forma craterelor e alta
după fiecare ploaie
odată la câteva milioane
de ani

PETREC DIMINEȚILE ÎN SERĂ
în lumina mentol, înăuntrul
globului ocular, aici mănânc
mă fut și mă piș

construiesc un paradis nutritiv
un spațiu adamantin

departe de mine craniile caprelor
sunt înghițite-n în nisip

aici lumina e o altă tehnologie
menține o stare alertă
pielea palidă, vineție

mă agită

ceva ce înainte simțeam
brusc nu se mai simte

ÎȚI PUN MÂNA PESTE PICIOR
înregistrez o vibrație, din vibrație
emoție. lumina suspendă în aer fire de praf
când e prea mult vrei să scapi
când informația nu mai ajunge

când tu te gândești la oameni, eu amețesc
sunt chel, unghiile îmi cresc
mereu mă gândesc la un loc pentru noi
aseptic, rece, alb, unde să fim
mai productivi, vulnerabili

unde liniștea va scoate la suprafață ghețari

RĂSPUND LA TELEFON, DAR TE AUD PE TINE PRIN CASĂ
te plimbi prin cameră și eu mă excit. vorbesc în limbi
brusture, teișor, pir târâtor, ambrozie, strănutătoare

simulare cu noi alergând în zone de șes
animale mici care mișună pe pământ
tăindu-ne gleznele în tulpini, în timp ce corvide
curăță câmpul sub cerul arid

© Casa de editură Max Blecher

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

3 poezii de Valeriu A. Cuc

„E poezie din aia cinstită, ca în momentele de grație când ai terminat tot de băut și de fumat și prinzi 10-20 de secunde cu câte unul/una să-i spui tot și toate, fără frica de ridicol.” (Costi Rogozanu)

Eu plec, tu pleci, el/ ea pleacă

Eu plec, tu pleci, el/ ea pleacă este un roman memorabil despre criza refugiaților din Europa, scris de una dintre cele mai apreciate autoare germane contemporane, Jenny Erpenbeck. În 2018 a fost nominalizat la International Booker Prize. Citiți mai jos un fragment.

3 poezii de Diana Geacăr

„Am 3 cărți pe care le tot învârt în minte: un volum de poezie început în 2017, care e mărișor și ar putea fi gata oricând, (…) o carte de proză scurtă (…) și un roman pentru copii.”

Flavia Teoc: „Cred că aproape tot ceea ce nu este uman este sălbatic”

Olga Ștefan a scris pe coperta a patra a antologiei Istoria naturală, de Flavia Teoc (Casa de Editură Max Blecher): „Așa cum Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân inventaria toate adevărurile lumii văzute, dar și narațiuni ca aceea a Korei din Sicyon, care, schițând pe un perete gol umbra iubitului ei absent, născocește pictura, Istoria naturală a Flaviei Teoc e mai mult decât un catalog de imagini: în mărturii tributare structurii simple a parabolei, ea așază în pagină singurătatea străinului, mai veche decât toate tiparele.”