AEQUAM MEMENTO
(II, 3)
Cumpănit, adu-ți aminte, cugetul
să ți-l păstrezi, cînd te afli în impas;
la fel, cînd îți merge bine, frîu
îi pune dezmățatei bucurii,
căci hărăzit ești, Radule, tot morții,
fie că trăiești clipă de clipă în
mîhnire, fie că-n zilele
de sărbătoare lenevești, întins
pe-o pajiște retrasă, și-ți savurezi
falernul scos din adîncul pivniței.
Pentru ce oare înaltul pin
și plopul alb sînt dornici să-și împre-
uneze ramurile într-o umbră
primitoare? De ce fugara undă
să-și întărîte se căznește
cursul întortocheat? Poruncește
ca aici să se aducă vinuri și
pomezi, și florile prea efemere
a’ rozelor fermecătoare,
atîta cît o mai îngăduie
etatea și împrejurările, și
firele cernite ale Parcelor.
Vei ceda împăduritele
terenuri extravilane, rînd pe
rînd cumpărate, și apartamentul,
și casa de la țară, scăldată de
galbenul Tibru; vei renunța,
iar un urmaș se va înstăpîni
pe bogățiile clădită pînă
la cer. Nu-i nicio diferență dacă
ești bogat, descins din anticul
Inachus, sau doar un sărăntoc de
cea mai joasă speță; zeului supus,
rămîi victima lui Orcus cel fără
milă. Mînați sîntem cu toții
în același loc, soțul e pentru
fiecare-n parte învîrtit mereu
în urnă; mai devreme ori mai tîrziu
o să cadă, iar noi vom pleca,
urcați pe luntre, în veșnic exil.
„Surfing printre zei vechi și oameni noi, peste cartiere și morminte fără vîrstă. O odisee literară ca o plutire îndelungată, cînd din interiorul unei corăbii sofisticate, cînd pe o placă de surf bine stăpînită. Un tangaj lingvistic. Un auto-Babel istoric, temporal, stilistic, tematic. Din val în val. Din limbaj în limbaj. O negare și o căutare, simultan, a sarx-ului (real și poetic) ca a Graalului. Sarx este în felul ei o carte experimentală și performativă, în care autorul stă la intersecția a tot ceea ce cunoaște și iubește din literatura lumii, încercînd să creeze o viață comună pentru estetici și voci complet diferite. O carte scrisă din miezul acelei mari intimități cu senzorialitatea și carnea cuvintelor pe care numai maeștrii traducători o pot cunoaște în această viață.”
Svetlana Cârstean
