Gertrude
ar fi putut să mă cheme gertrude
să stau legată prin spitale să
trăiesc anotimpurile în funcție de pastile
toamna să-mi curgă ploaia-n perfuzii
vara să fiu intoxicată cu clorură de
să dorm numai cu
și doar dacă,
iar dacă nu, să-mi tai venele
dimineața să mă găsească albă în cada plină de sânge
cineva să scrie scenariul la romanian beauty
să se sinucidă să
câștige postum un biff, un cannes o cană din care supraviețuitorii să lipăie
cu rânjet canin când s-ar fi adeverit
ceea ce el bănuia
ar fi putut să mă cheme gertrude
să nu mai apuc să văd sfârșitul războiului să nu mai aud
fluierăturile galaxiilor care și-au investit banii și gloria în
adrenalina jocului planetar
aș fi putut să am orice alt nume
care să mă facă să termin cu toate
dintr-o singură smucitură
dar am ales un nume comun o zonă banală și scri
jelesc
câte puțin la fiecare derapaj al vecinului orașului țării planetei
și-al meu –
mă sinucid în serie
se cheamă lașitate se cheamă curaj
părerile sunt împărțite
rămân aici
nu e niciodată târziu deși apusurile
au dâre prelungi verile
vin tot mai repede la Weimar
degete pe piele tremurul ierbii totul
exact când trebuie transpirația
amiezii sunetul insectelor
paroxism drumuri peste drumuri
deși nimic nu mișcă
persistăm
suntem decapotabili
sub cenușa cerului ia-mă de mână
ia-mă de lângă mine și du-mă
în locul inexistent deșiră-mă
celulă după celulă
între timp o să rămân aici
cu capul dat pe spate în mașina abandonată
să urmăresc trasoarele
și tot ce nu are destinație
să-mi aștept întoarcerea
de unde n-am fost –
să-mi spun: uită
uită-te la tine cea adevărată
cea negăsită pentru că niciodată pierdută n-am fost
sub cenușa cerului
să-mi spun că exist
să mă cred
_
Ligia Pârvulescu este absolventă de Drept și de Comunicare și Relații Publice la SNSPA. A publicat volumul de poezie Fluvii de asfalt (2014) și romanul distopic Translucid (2021), după ce a câștigat concursul de manuscrise „Primul roman” lansat de Editura Litera.
