Apariții noi, Biblioteca Goethe-Institut, Literatura germană, Poezie

Poeme din „Oi fluorescente” de Ulrike Almut Sandig

Noile texte ale lui Sandig nu sunt doar poezie vizuală pe hârtie, ci răsună în buclă în ureche, sunt imagini cinematografice și explozii ale simțurilor. (…) mai presus de toate, în „Oi fluorescente”, poeta creează încă o dată „lumi pline de imagini mitice, care pătrund adânc în conștiință”. (Matthias Ehlers, WDR)

hei, Pixi a ta are azi o ghicitoare

pentru tine: care dintre cele două femei-pirat

va găsi comoara cu aur

hei, hei, Pixi a ta îți arată azi

cum acoperi o lama roză

cum trezești o loază de mamă

cum o scuipi și o tachinezi

cum micul dejun i-l așezi

hei, hei, Pixi a ta îți arată azi

cum faci un desert fenomenal

pe care-l poți lua cu tine la școală, e nevoie

de 200 gr. de brânză de vacă, lapte negru,

jeleu cu aromă de lemn dulce, blană de oaie

și un pachețel de zahăr înlăcrimat.

o, solthy mother, hai gustă!

hei, hei, Pixi a ta îți arată azi

cum găsești cheile

cum nu găsești chiștoacele

cum aprinzi chibriturile

cum dispari odată cu umbrele

cum 200 de gr. de tăceri

se ard pe zăpada de culoarea lamei

ia uite, mama, afară ninge!

hei, Pixi a ta are azi o ghicitoare

pentru tine: drumul spre școală

o ia de două ori două spre dreapta.

câte săgetuțe vezi?

problema este că

în fiecare Țippelonika e o Pixi.

Dar nu în orice Pixi e o Țippelonika.

În fiecare mamă e o fiică.

dar nu în fiecare fiică e o mamă.

în fiecare Țippelonika e o Lena,

o Pika, o coard-o-angoas-o pauză.

dar într-o Pixi e meureu doar un x

și în rest nimic

azi noapte

m-am trezit

pentru că

mă durea

ceva

ce încă

nici măcar

nu-mi crescuse

poate

supapele

sau sânii

poeme din volumul de poezie „Oi fluorescente”, Ulrike Almut Sandig, Leuchtende Schafe © Schöffling & Co. Verlagsbuchhandlung GmbH, Frankfurt am Main 2022, pg. 12-15

Ulrike Almut Sandig a publicat numeroase volume de poezie, povestiri, albume muzicale și piese radiofonice. Ultimul ei roman, Monster, apărut în 2020 a fost foarte apreciat. Conduce colectivul poetic Landschaft/Priveliște. A lucrat la filmarea și înregistrarea poemelor ei cu artiști din multe țări. Printre ultimele premii care i-au fost acordate se numără Premiul „Wilhelm Lehmann” (2018), Premiul „Roswitha” pentru literatură scrisă de femei (2020) și Premiul „Erich Loest” (2021). Locuiește împreună cu familia la Berlin.

Manuela Klenke

Traducătoare. Traduceri publicate: "Null Komma Irgendwas" (trad. "Interior zero" de Lavinia Braniște), "Sonia meldet sich" (trad. "Sonia ridică mâna" de Lavinia Braniște), ed. mikrotext, "Die grünen Brüste" (trad. "Sînii verzi" de Florin Iaru), ed. danube books. În prezent lucrează la o antologie de poezie germană contemporană care va aparea în 2022 la Casa de Editură Max Blecher.

Citește mai mult:

În douăzeci de ani – un poem de Elke Erb

Manuela Klenke 28/09/2020

Un poem de Elke Erb în traducerea Manuelei Klenke

Adriana Popescu: Mâine undeva la mare (fragment)

Manuela Klenke 31/08/2021

Adriana Popescu s-a născut la München și a lucrat ca scenaristă TV. A scris pentru diverse reviste și a urmat cursurile Facultății de Litere înainte de a se dedica complet romanelor. A publicat peste douăzeci de cărți apărute la diverse edituri prestigioase. Mai scrie sub diverse pseudonime precum Sarah Fischer, Carrie Price sau Adriana Jakob. Cărțile ei au fost traduse în engleză, poloneză și italiană. Autoarea locuiește în încântătorul oraș Stuttgart.

Fragment din romanul „Carne de om” de Marcel Beyer

Manuela Klenke 03/11/2021

Marcel Beyer s-a născut pe 23 noiembrie 1965 în Tailfingen/Württemberg și a crescut în Kiel și Neus. Din 1987 până în 1991 a studiat Germanistică, Anglistică și Literatură comparată în cadrul Facultății din Siegen. A obținut numeroase premii dintre care amintim Premiul „Joseph Breitbach” în anul 2008, Premiul „Georg Büchner” în anul 2016 și Premiul „Peter Huchel” în anul 2021. Până în 1996 a trăit în Köln, apoi s-a mutat la Dresda.

Zonă protejată – un roman actual de Nora Bossong

Manuela Klenke 28/03/2022

Schutzzone (Zonă protejată) este povestea unei foste angajate ONU. Nora Bossong scrie despre misiunile protagonistei, implicarea ei, despre eşecuri și responsabilități atât la nivel individual, cât și în structuri socio-politice.