Cum se cuvine, dulceo, să te culce-n legănare,
somnul spre-a fi de către sufletu-i încoronat?
În niciun loc, unde amanții zac și e visare,
atât de straniu o tăcere n-a mai răsunat (1).
pupa russa
ivan gogh mă leagănă noapte de noapte
îmi spune poveşti la ureche mă alină mă alintă
mă culcă alături de el ca pe copila lui
aşa de parcă la oficiul stării civile
i-au eliberat un certificat de adopţie
uneori scâncesc în somn ca un prunc flămând
ivan gogh ca un tată bun mă leagănă până când
mă satur de scâncit ziua când sunt supărată
din cauza că mi-am pierdut păpuşile
ivan gogh mă sărută mult şi ele vin înapoi
–––––––––––––
Aminitire din Franța
Te gândește cu mine: cerul din Paris, marea brândușă de toamnă…
Noi cumpărăm inimi de la florărese:
erau albastre și îmboboceau în apă (2).
salon du livre 2016
la paris m-am iubit cu taximetristul michel
apoi cu băiatul de la recepţie yusuf
cu vreo doi poeţi un traducător ăsta chiar bun
cu doi ambasadori veniţi toţi la salonul de carte
lângă turnul eiffel m-am iubit cu toţi vânzătorii
de turnuri eiffel mici şi uşoare bucăţi de metal
în cafeneaua vizavi de notre dame pe cheile senei
m-am iubit cu gilles chelnerul un tânăr frumos
apoi iarăşi cu un romancier şi doi poeţi talentaţi
un fost preşedinte de academie un preşedinte de institut
cu o tânără director de programe felină şi senzuală
cu bucătarul care mi-a servit la dejun o omletă bună
cu librarul de la joseph gibert ştia cum pot găsi o carte
cu vânzătoarea de flori de lângă hotel de la paix
apoi ai sunat tu şi ai zis
— treci acasă!
şi am venit cuminte neatinsă castă
iubirea şi occidentul
–––––––––––––
Cu capul gol se-nalță din frunziș călărețul.
Pe scut poartă el nedeslușit al tău zâmbet,
țintuit în giulgiul de oțel al dușmanului.
Făgăduită-i era grădina visătorilor,
și lănci pregătite el ține, ca roza să se-nfășoare… (3)
eu nu ating pe cavalerul teuton
cavalerul teuton este amicul meu de la o vreme
mergem în troleibuz schimbăm câte o vorbă
mi-a oferit nişte cărţi am făcut şi eu la fel
de obicei evit să îl ating este bărbatul altei femei
în rest vorbim discutăm literatură cărţi autori
poezie şi multe altele câte există în lume
cavalerul teuton este frumos are ochi negri
păr negru priviri negre se mişcă greu e cavaler
şi poartă armură grea ca toate zilele cele grele
–––––––––––––
noaptea e noapte, ea începe cu zorii,
lângă tine mă culcă (4)
iubirea şi estetica urâtului
după ce ne iubim
toată noaptea
sau stăm treji
unul lângă altul
facem riduri
ochii se sting
îmbătrânim
ne urâţim
cu tine
nu mi-e frică
nici de moarte
_
Paul Celan, Polirom, 2019
Opera poetică (1)
Traducere din germană de George State
(1) Cântec de leagăn
(2) Amintire din Franța
(3) Un scrîșnet de-ncălțăminte de fier e în cireș
(4) Anii de la tine la mine
