Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
© Ciprian Măceșaru

Radiografiile personale și escapadele ficționale

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însuți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu scriitorul Ciprian Măceșaru.

Întrebările acestea mi-au amintit de una dintre nuvelele-minut ale scriitorului maghiar István Örkény, intitulată Un telefon foarte matinal și-n care un admirator al lui Sándor Petőfi e sunat din lumea de dincolo chiar de poet, care îi spune că a auzit că s-a pronunțat laudativ la adresa lui și că acum are la dispoziție trei minute în care îl poate întreba orice dorește. Uluit, admiratorul confirmă faptul că i-ar plăcea să afle ceva, „numai că acum – spune acesta – nu-mi vine nimic în minte”.

Petőfi insistă, dar degeaba. „Ce să zic, așteptam mai mult de la dumneata”, spune dezamăgit. Cam așa și eu. N-aș ști ce să-l întreb pe Celan. Destinul său tragic mă inhibă. Probabil că nu l-aș întreba nimic important. Ar fi grozav să-i pot aduce o bucurie, oricât de mică. Știu, sună slugarnic. Dacă însă mi-aș pierde pentru o clipă mințile, poate că l-aș întreba dacă poezia trebuie să interacționeze întotdeauna cu existența poetului. Înclin să cred că Paul Celan mi-ar spune că existența poetului conține poezia pe care acesta o scrie, că poezia nu poate exista decât în mod fals în afara ei. Mie însă îmi place din când în când să mă detașez de mine, să inventez situații pe care să nu le smulg din țesutul intim. E poate și felul meu de a mă proteja, de a mai răci materialul cu care lucrez, pentru că uneori simt că poezia m-ar putea termina. Așadar, poezia mea nu este întotdeauna una confesională, chiar și în situații în care scriu „eu”, căci acel „eu” reprezintă doar un rol. Dar asta nu înseamnă că trișez. Îi las cititorului (inteligent) reperele prin care să poată discerne între radiografiile personale și escapadele ficționale.

Dar am „vorbit” indecent de mult despre mine. Iertare! „Ce să zic, așteptam mai mult de la dumneata”, mi-ați putea spune. Aș răspunde cu câteva versuri din Paul Celan: „Liniște! Ghimpele-n inima ta îl înfig, / căci trandafirul, o, da, trandafirul, / stă în oglindă cu umbra, acum sângerează! / Sângera și atunci când noi amestecam și pe da și pe nu, / când îi sorbeam, / pentru că un pahar, ce de masă s-a spart, zornăia: / o noapte mai întunecată ca noi vesteau clopotele” (trad. de Mihail Nemeș). Poezia (ca o rană a) lui Celan e memorie revelată cu geniu, e un avertisment, e dovada că după Auschwitz s-a putut scrie și trebuia să se scrie.

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Doina Ruști: „Orice ciudățenie e un miracol, are parte de legături cu un zeu mic”

Vă recomandăm volumul Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot, de Doina Ruști, apărut la editura Litera. „Povestirile pe care ni le spune Doina Ruşti, despre iubiri imposibile, sprijinite pe documente şi scrise cu talentu-i bine cunoscut, ridică perdeaua de pe o lume cu obiceiuri, relaţii private nemiloase, comportamente surprinzătoare şi habitudini stranii.“, a scris Eugen Negrici pe coperta a patra.

Marieva Ionescu: „Cărțile astea sunt de fapt lucrări pe propria-mi piele”

Marieva Ionescu publica în 2019 volumul „Spre partea cealaltă. Proza lui Gellu Naum”, o versiune a lucrării de doctorat. În 2021 debutează în poezie cu volumul „Guest writer” (Casa de Pariuri Literare), despre care Mircea Cărtărescu a scris pe coperta a patra: „Un bun volum de debut, adevărat și emoționant.”

Râurile Europei

„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însăți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu Monica Manolachi, scriitoare și traducătoare.

Mina Decu: „Vizita călăului la justiția aflată în pană” (poem)

În acest an ne (re)amintim de Friedrich Dürrenmatt, unul dintre cei mai importanți dramaturgi și prozatori ai secolului XX. La 100 de ani de la nașterea sa, scriitori și artiști din diferite domenii interacționează cu scrierile sale, iar invitata de astăzi este Mina Decu: