©

Simona Vilău: „Sunt multe ecranizări bune, însă și multe rateuri”

Au existat numeroase adaptări după opera lui Friedrich Dürrenmatt, al cărui centenar se celebrează în acest an. Inițiem o serie de interviuri despre adaptările cinematografice ale operei sale, invitând la dialog artiști din domenii variate. Volumul lui Dürrenmatt, intitulat „Das Versprechen”, a fost adaptat pentru cinema cu titlul „The Pledge”, în regia lui Sean Penn. Astăzi, invitata noastră este artista și curatoarea Simona Vilău:

Când ai auzit pentru prima dată de Friedrich Dürrenmatt? În 2021 se împlinesc 100 de ani de la nașterea sa.

Știam despre Friedrich Dürrenmatt că este dramaturg, fiindu-mi cunoscută piesa Vizita bătrânei doamne. Însă recunosc că nu i-am citit romanele, iar filmul propus de tine a fost o surpriză plăcută, cu o distribuție de zile mari, iar faptul că l-am revăzut pe Sam Shepard, chiar dacă în rol secundar, alături de Jack Nicholson, a fost un „regal cinematografic”, ca să mă exprim ca la emisiunile de specialitate.

Opera sa a fost ecranizată masiv, la fel, au existat numeroase adaptări pentru teatru radiofonic, operă, musicals, telenovele etc. Volumul lui Dürrenmatt, intitulat Das Versprechen, a fost adaptat pentru cinema cu titlul The Pledge, în regia lui Sean Penn, cu Jack Nicholson în rolul principal. Dacă erai un personaj din acest film, cine ai fi fost? De ce?

The Pledge este genul de film în care eu, personal, nu mi-aș dori să joc pentru că este o dramă oribilă. De asemenea, nu am niciun fel de tangențe cu lumea filmului, în afară de aceea de spectator.

După vizionarea filmului ai cumpăra și cartea?

The Pledge mi se pare o ecranizare bună, permițându-mi să spun asta fără să fi citit romanul. Aș putea răspunde că hotărârea ar depinde de conexiunea pe care aș simți-o cu cartea într-o librărie, în momentul în care o voi atinge. Altminteri, filmul fiind bun, nu sunt convinsă că aș citi cartea cu orice preț, la fel cum sunt anumite romane sacrosancte pentru mine, iar orice ecranizare, oricât de bună, mi s-ar părea inutilă.

Un pasaj favorit din filmul acesta a fost….

The Pledge nu are dialoguri de neuitat, ci joc actoricesc, intrigă și suspans cât cuprinde. Cred că se întâlnește pe undeva cu construcțiile cinematografice ale lui Hitchcock, fiind și un predecesor al serialului de succes True Detective.

Ce alte filme adaptate după cărți ți-au plăcut?

Miniseria Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F. ar fi ultima adaptare care m-a impresionat. Sunt genul de cititor care evită de obicei ecranizările, din pur egoism, de a nu lăsa pe nimeni să interfereze cu lumea pe care am văzut-o eu în carte, deși mă contrazic mereu și mă uit. Sunt multe ecranizări bune, însă și multe rateuri, unul fiind ecranizarea romanului Sufocare/Choke de Chuck Palahniuk. Nici Particulele elementare după Houellebecq nu m-a impresionat.

Majoritatea celor care sunt excepționali, indiferent de domeniu, sunt bântuiți de excentricități, vicii, comportamente autodistructive, cum e și cazul personajului din acest film. Ai empatizat cu el?

Personajul Jerry Black are simțul onoarei foarte dezvoltat, iar de aici ajunge să sacrifice tot și să piardă contactul cu realitatea. Refugiul în tutun și alcool e un mecanism de autodistrugere foarte des întâlnit, în general la oamenii hipersensibili.

În alte țări, acest roman al lui Dürrenmatt este studiat în programa școlilor și universităților. L-ai vedea și-n programa de la noi?

Necitind romanul, nu mă pot pronunța.

 

 

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

#face2face: Alexandru Bulucz și Florentin Popa

În 1992 s-a semnat la București Tratatul de cooperare prietenească și parteneriat în Europa între România și Republica Federală Germania. DLITE inițiază în 2022 Face2Face, o serie de dialoguri între scriitoare și scriitori din ambele țări pentru a explora evoluția și varietatea discursurilor contemporane ale celor două culturi.

Emilan Pal: „Scrisul pentru mine nu a fost o opțiune. A fost și e felul meu de a exista”

Recent, a apărut un nou volum semnat de Emilan Pal. În „kurva rumuński go home” vom citi despre „infernul care stă la temelia bunăstării, liniștii și confortului”, despre un poet și jurnalist care se trezește sclav în suavul sistem sclavagist, de orientare capitalist-democratică. O carte de poezie care nu ar trebui ratată și un autor dintre cei mai buni:

Periferiile au libertatea, lipsurile și farmecul lor

Dan Negară a debutat la finalul anului 2019 cu volumul de poezie „triphopuri” (Editura Paralela 45). S-a născut în `89 în Republica Moldova, frecventează Cenaclul Republica din Chișinău și a publicat versuri în câteva reviste de limbă română și engleză. Un dialog cu Dan Negară despre Otto Dix, țări cyberpunk și alte specii raționale: