mă-ntreb
de Florentin Popa
cum să ating în locuri care dor?
suflând sfios ca spre un crucifix?
smulgând săgeata neîndurător?
cu gura beată-n buze de kylix
bând vinul tulbure-tulburător
sau șpriț din apa lethei și din styx?
însă-mi ascult zvâcnetul tâmplelor:
prin alabastru, vene de onix –
ce-mi spun ca trauma nu-i un afix
ci mult mai mult: carne din carnea lor
glose de sânge peste-un rând în pix
poet prolix, fățarnic cititor
ne alipim în dreptul rănilor
și ne zâmbim: se potrivesc la fix
Proiecție în X
de Mihnea Bâlici
Să zicem că ești tânăr, destul de viu, perplex,
Stai atașat de câmpul de unde te uiți fix
La urme de-avion intersectate-n X
Cum gradual se pierd pe cerul bleu, convex.
Să zicem că sunt zile cu funcție de nex
Ce leagă alte zile și-au numai sens prolix:
Cum din șopârle-n păsări e-un arheopterix,
Așa și ziua asta, cu cerul ei complex.
Să zicem că e vară și soarele din plex
E tare și-n putere și încă n-a dat chix:
Ai vrea să fii acela ce scapă azi din mix,
Se pierde-n cer și iese; și iese din reflex.
Nu te mai poți conține, proptit în vechiul ax.
În căști ai Aphex Twin: un playlist doar cu Calx.
Lenghel
de Andrei Doboș
Luminos, din el, ca pasărea Phoenix?
N-avem Peroni, dar este Csiki Sor…
Îmi spune. Am timp destul să îi măsor
Sclipind în ochi agatele de onix
Şi linii moarate, rujul mix
Kitschul mistique din perla buzelor.
Machiajul: mall goth, tipic: Bellatrix.
Dar îmi retrag privirea, o cobor
Şi mă întreb: mai pot eu să dobor
Încă un cheesecake dulce acrişor?
Îmi număr banii, n-am mărunt, doar fix.
Un ceardas se-ncîlceşte-n difuzor,
Corcit cu beaturi disco, e remix,
Şi imediat prind ritmul în picior.
am fost poznaș
de Ioan Coroamă
am să supun pornirea pentru codex
îmbrățișarea cântărește-n fix
zece secunde, particule-n remix
să zacă-n unde, și unde-i om conex?
nu evadez din sex decât cu sex.
și nu mai părăsesc stereophonix
o gamă pentatonică-i un onyx.
ce se arată fiindului perplex.
potențialul meu se scrie max
percep fantoma spectrelor lui Marx
și desculț renunț la sângele lui Trax.
am fost poznaș, dar nu mai sunt un ax.
prefac din energia pneumei pe Sarx
și-mi dau voie să strig spre ceas: Ioan, ești lax!
primăvară
de Florentin Popa
tu primăvară, îmi așterni căldură-n plex
ca vulpea peste glob în logo firefox
cu musculițe ca un hrisov ortodox
și volbură în care adoarme viespea sfex
cu ploi subite și cu rouă de inox
punând pe văile concave nor convex
cu nări de-adolescenți ce simt în aer sex
și nări cu sept topit de la atâta cox
ca o cămașă tex ce-mi vine mult prea fix
după un flux confuz, prolix, de beri la bax
ne faci să dăm non-stop din plisc, apoi din pix
și să dăm chix – să ne-nvârtim fără vreun ax
și apoi să spunem pax, îmbrățișați in mix
căci suntem pungi de stix, iar tu ești pepsi max
Sonetx
de Andrei Doboș, după un poem de Constantin Acosmei
Intrînd, mă scarpin liniștit la sex
Și-mi cumpăr un pahar de matrafox.
Privesc tacîmurile de inox
Împachetate-n foi rupte din DEX
Pe bar. Și sprijin o tejghea în plex,
Îmi sar în ochi brichetele de cocs
Din colț, pe raft, cutiile cu vacs.
Termin și ies din magazinul mixt.
Pe pod, îmi taie calea un limax.
Mă-ntorc și mă aplec – culeg un pix.
În gang mă întîlnesc cu Domnul X.
E asudat, cu burdihanul lax.
Notez adresa: str. bl. ap. tel. fax.
Mă uit la ceas: e unsprezece fix.
