Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
| © Susanne Teichmann

Susanne Teichmann: „DLITE este un instrument digital foarte valoros pentru a menține comunicarea și dialogul deschise”

În acest an, cu ocazia împlinirii a cinci ani de existență a blogului de literatură DLITE, a luat ființă Bursa de creație DLITE, cu sprijinul Goethe Institut București. Juriul a acordat două premii prozatorilor Mihai Radu și Corina Sabău. Am dialogat cu Susanne Teichmann, Directoarea Departamentului de Informații și Bibliotecă din cadrul Goethe Institut București, despre activitatea DLITE și importanța sprijinirii sectorului creativ, despre Bucureștiul cultural, dar și despre noi perspective și melanjuri literare:

Bursa de Creație DLITE a avut un ecou pozitiv pe scena literară română. DLITE și Institutul Goethe București au susținut mulți scriitori și scriitoare în diverse proiecte. Care dintre aceste proiecte a avut o importanță deosebită pentru dumneavoastră?

Ideea Bursei de Creație DLITE a venit din interiorul echipei DLITE. Numărul mare de texte calitative care au fost trimise arată cât de important este să existe o asemenea susținere în sectorul creativ. Sper ca multe dintre texte să fie terminate și publicate cu succes. DLITE a susținut printre altele și inițiativa de acordare a Premiilor „Sofia Nădejde” pentru Literatură scrisă de Femei. Consider că astfel de proiecte sunt importante pentru că le acordă actrițelor și actorilor de pe scena literară vizibilitate și confirmare.

Dacă ar apărea ocazia organizării de workshopuri de traducere, cum ați vedea structurarea acestora? Este nevoie de mai multe traducătoare și traducători experimentați, atât pentru traduceri din limba română în germană, cât și viceversa?

Bineînțeles că e important să susținem formarea unei noi generații de oameni care traduc. Traducătorii din vechea generație, cum ar fi Ernest Wichner, Georg Aescht, Gerhardt Csejka și alții au impus standarde foarte înalte. Workshopurile de traducere ar putea motiva traducătorii și traducătoarele să lucreze în echipă, în tandemuri, într-un dialog despre proiectele lor. În afara competențelor de traducere, traducătoarele și traducătorii din așa-numitele limbi „exotice” trebuie să aibă și aptitudini comunicative, de manageri culturali.

Sunteți de 4 ani Directoarea Departamentului de Informații și Bibliotecă din cadrul Goethe Institut București. Ce au însemnat DLITE și experiența acestei țări pentru dvs.?

Când am ajuns eu la București, proiectul DLITE exista deja. Faptul că România a fost în 2018 invitată de onoare la Târgul de Carte de la Leipzig a dat un imbold deosebit acestui proiect. Institutul Goethe din București s-a mutat anul acesta. Noua noastră bibliotecă frumoasă s-a dezvoltat, devenind un spațiu deschis pentru întâlniri și diverse evenimente. După care a venit pandemia și am fost obligați să ne restrângem foarte mult activitățile. De aceea, DLITE a fost în ultimele luni un instrument digital foarte valoros pentru a menține comunicarea și dialogul deschise.

Care a fost prima dvs. impresie despre România și literatura română? Care este din punctul dvs. de vedere o caracteristică a literaturii române contemporane?

Despre România am știut, într-adevăr, doar clișeele de rigoare – Transilvania e interesantă din punct de vedere istoric, iar de Dracula și Ceaușescu a auzit toată lumea. Bineînțeles că citisem cărțile Hertei Müller, dar alte texte din literatura română contemporană nu. Lucrând la Institutul Goethe trăiești momente fericite când ți se oferă posibilitatea să descoperi alte țări și culturi noi.

Ce autoare și autori ați descoperit și ce teme ale acestora v-au atras? Există autoare sau autori români care ar putea, în opinia dvs., să fie de interes și pentru publicul german?

Deocamdată citesc literatură română doar în traducere. Sunt multe titluri bune – cărți publicate la edituri germane și austriece – a căror traducere și publicare a fost susținută prin programe de finanțare a traducerilor cum ar fi Traduki. La început m-am îndrăgostit de opera lui Mircea Cărtărescu și am descoperit împreună cu el istoria Bucureștiului. Bineînțeles că am remarcat și voci feminine cum ar fi Gabriela Adameșteanu și Lavinia Braniște. Și în spațiul german există voci interesante care descriu experiențele pe care le-au avut în ambele țări, România și Germania, adesea într-un cadru familial. Printre ele se numără Dana Grigorcea, Iris Wolff, Yvonne Hergane și multe altele pe care le-am prezentat pe siteul DLITE la rubrica Der andere Blick/Din alt punct de vedere.

O întrebare din partea cititorilor DLITE – cum ați descrie această platformă literară?

Cine e interesat de această aventură, literatura, și toate fațetele ei, de la scris, tradus, publicat până la citit va avea multe lucruri de descoperit pe DLITE. Prin această platformă ne propunem să inspirăm și să stârnim un interes sporit față de cuvinte și limbaj, deschizând astfel porțile unui dialog între literatura germană și cea română.

Cum vi se pare munca alături de echipa DLITE, formată din scriitori, traducători și consilieri de proiecte culturale? Ce noutăți vor mai apărea la orizont?

Pentru mine munca alături de echipa care se îngrijește de 5 ani de DLITE este o mare bucurie și un câștig. Am îndreptat în fiecare an atenția spre diverse tematici, scoțând în evidență, și punând accentul pe proiecte cum ar fi DeutscheEcke/ColțulGerman, #Celan100, EssentialMix, organizat cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei. Anul acesta am făcut saltul spre o nouă platformă DLITE, trecând la o pagină web cu o prezentare mult mai vie și atrăgătoare. Sunt sigură că și din punct de vedere al conținutului vom avea mereu de prezentat noutăți – cititoarele și cititorii noștri sunt invitați să-și spună părerea!

Care sunt marile mici bucurii ale viețuirii într-o capitală europeană? Cum ați caracteriza Bucureștiul cultural?

Mie îmi place mult să cutreier fiecare oraș. Plimbându-te pe străzile Bucureștiului vezi contrastele din care se desprinde istoria și prezentul, problemele și bucuriile cotidiene ale oamenilor, haosul și incredibila vigoare a acestui oraș.

 

Traducere de Manuela Klenke

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

A. Caius: „Iarba pare întotdeauna mai verde în regnul celuilalt“

A. Caius a publicat recent volumul de poezie „Maimuța și ecograful“ (Editura Tracus Arte, 2020). Vom încerca să aflăm mai multe despre aceste volum și despre fapte cu adevărat importante, cum ar fi „de ce nu mai are maimuța coadă“. Referindu-ne la un strămoș universal, îl vom trata ca atare:

#face2face: Ioana Nicolaie și Ulrike Almut Sandig

În 1992 s-a semnat la București Tratatul de cooperare prietenească și parteneriat în Europa între România și Republica Federală Germania. DLITE inițiază în 2022 Face2Face, o serie de dialoguri între scriitoare și scriitori din ambele țări pentru a explora evoluția și varietatea discursurilor contemporane ale celor două culturi.