© Alexandru Dolea

Svetlana Cârstean e alta

„În ultimii zece ani am visat să fac rap, trap.”

Nume: Svetlana Cârstean
Anul nașterii: 1969
Locul nașterii: Botoșani
Domiciliu actual: București
Cărți publicate: Floarea de menghină (Editura Cartea Românească, 2008); Gravitație (Editura Trei, 2015); Trado (Editura Nemira, 2016); Sînt alta (Nemira, 2021).


și cine sînt eu aici și cine nu sînt
și ce cunosc din mine și ce nu
și ce-mi scapă și ce țin în frîu
și nici o oglindă nu e suficientă ca să văd tot
mereu e o oglindă între mine și mine
și numai ce văd fără să mă uit în oglindă
sînt eu
cine ești tu spune hiromi
sînt fata lașilor și-a interzișilor
a celor cărora orice ușă li se închide în nas
a celor neprimiți în casă
a celor care nu-și deschid unul altuia poarta
a celor care nu vor decît un apartament într-un bloc de cărămidă
o familie un buletin de oraș
nu vor decît să plece dimineața la serviciu să se-ntoarcă la patru
să plece iar dimineața la șapte și toată lumea din jur să spună
e un om bun ne putem baza pe el
a celor pe care istoria vrea să-i ascundă în camerele din spate
victime colaterale
să-i asasineze și să-i țină în viață
drept exemplu
fii disperați să aparțină lumii
fii care plătesc pentru părinții lor
fiii efecte ale tuturor celor de dinainte
obiecte oameni fapte apusuri alimente
și efecte de îmbrăcăminte
sîngele lor în sistemul meu circulator
sînt fiica efectului care ești tu
a istoriei care te naște și te ignoră te folosește te abandonează
sînt fata înapoiată lumii băiat
și luată prin surprindere atunci cînd îi cresc sînii

ce fel de poetă ești tu întreabă hiromi cui te opui
începînd cu ora nouă am venit la micul dejun
începînd de azi a cui sînt
începînd de cînd am fost a cuiva
începînd cu ora zece caii nu mai pasc
începînd de azi viitorul ne aparține
îmbătrînești începînd de ieri
începînd din prima zi m-am întrebat
tu a cui ești

sînt fiica decretului
a industriilor vechi
a fostelor metode
de fabricare
și a risipei moderate
sînt fiica aceea care vine pe furiș
și face foarte mult zgomot

sînt fata oricui vrea
aparțin tuturor

el spune
piersicile astea sînt în afara curții
ele nu aparțin nimănui
nimănui din Shabla
le putem mînca
adoptă-mă ca pe-o pisică albă
din mijlocul drumului
fără milă
și fără remușcări

nu e minciună ceea ce sînt
nu e minciună că sînt
dar nici adevărul nu mai are atîta importanță ca altădată

 

© Nemira

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Bogdan Tiutiu – Frumusețea ta e dragostea din mine

Bogdan Tiutiu este unul dintre acei privilegiaţi care – even though the whole world is burning, vorba lui W.S. Merwin – păstrează o cheie (tot mai) rară de acces la fragmentele de întuneric şi linişte ale muntelui.  (Andrei Doboș)

Cei mai frumoși ani din viața lui Anton

Evgheni Vodolazkin și Viktor Erofeev recomandă entuziaști romanul de debut al lui Norris von Schirach, care – ei bine, da – trăiește și scrie în București.

Fragment din monologul hârciogului, de Veronica D. Niculescu

„Veronica D. Niculescu a reușit ceva extraordinar cu Simfonia animalieră: să creeze limbaj, să facă una din proză, poezie și filosofie, să scrie, pe scurt, o micuță carte mare. O carte pe care o poți citi și reciti iar și iar, vorba lui Doinel, pe «repetă-te la nesfîrșit, nu te termina niciodată».” (Luminița Corneanu)