
Două poeme noi de Alke Stachler
găsește-mă sub frunzele negre, găsește-mă în apele subterane, găsește-mă în privirea crucișă, argintie, de zburător
găsește-mă sub frunzele negre, găsește-mă în apele subterane, găsește-mă în privirea crucișă, argintie, de zburător
„Nu costă nimic să privești lumea pe geam și să duci un război cu un șnițel goală în fața oglinzii.”
Cătălin Lazurca pregătește poate cel mai neașteptat comeback din literatura română.
Mira Mann este autoare, muziciană și bookeriță. Kontrolle/Control este al treilea ei volum de poezie publicat la editura parasitenpresse. Prin ceea ce creează, explorează posibilitățile performative ale cuvântului scris și rostit, precum și zone în care textul, corpul și muzica se intersectează. Organizează festivaluri precum Frameworks Festival și are o serie de concerte personale intitulată Intimacy Quarterly.
Cosmin Perța a publicat cinci volume de poezie; șase, dacă luăm în considerare și antologia de autor „În mijlocul unor lucruri tragice, imobile”, care include și o mână de texte inedite. Din această antologie, apărută anul trecut la Editura Cartier, vă invităm și noi să citiți câteva texte care ne-au plăcut îndeosebi.
Volumul Gebete für meine Vorfahren – ro. „Rugăciuni pentru strămoșii mei”, apărut în 2022 la ed. Parasitenpresse, reprezintă debutul în poezie al lui Matthias Nawrat, scriitor german de origine poloneză. Pentru romanul său de debut Wir zwei allein (2012) i-a fost acordat Premiul „Adelbert von Chamisso”, romanul Unternehmer (2014) a fost nominalizat la Premiul German pentru Carte și i-a adus Premiul Kelag și Premiul „Bayern 2 Wortspiele”, iar pentru Die vielen Tode unseres Opas Jurek (2015) a obținut Premiul Pentru Literatură al orașului Bremen precum și Medalia „Alfred Döblin”. Der traurige Gast – ro. „Musafirul trist” (2019) a fost nominalizat printre altele la Premiul Târgului de Carte de la Leipzig. În 2020 lui Matthias Nawrat i-a fost decernat Premiul Uniunii Europene pentru Literatură.
Yevgeniy Breyger ( n. 1989, Harkov) a studiat la Universitatea din Heidelberg și la Institutul German pentru Literatură din Leipzig.
Krista Szöcs (n. 1990, Sibiu) a terminat masterul la Facultatea de Litere și Arte din Sibiu. Este editor al revistei Zona Nouă și unul dintre organizatorii festivalului cu acelasi nume.
„Acest poem face parte dintr-un text mai lung – un text încă în lucru.” (Elena Vlădăreanu)
Raluca Boantă e câștigătoarea premiului pentru cea mai bună carte de poezie a anului trecut, secțiunea debut, în cadrul Galei Premiilor Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei.
Ea este pisica noastră și are ochii noștri: albastru ca cerul senin ca și tati și unul ca mami, verzi ca wasabi. Stăm toți trei la o masă de trei persoane și nu trebuie să fim toți oameni Am o poză cu voi două și am scris că am pisici. Și poți posta și tu cu noi chiar dacă sunt băiat Îmi amintesc ceva și vă spun ca să ne amintim împreună: Când am făcut cunoștință cu Victoria Anghel Era un ghemotoc de zăpadă în zilele Paștilor Am ridicat-o amândoi în brațe, dar, de fapt, noi am fost cei înălțați Și după, chiar așa, ne-o zgâriat 😾 Pisica noastră în zodia gemeni cu ochi diferiți ca două viteze.
La Casa de Pariuri Literare a apărut volumul de poezie Iubirea pentru morți e cea mai mare, de Cătălina Matei. Acest volum, „o mică bijuterie” cum i s-a spus, poate fi ascultat și în ediție sonoră.
Dacă vă era dor de Austria și de râul Mur, atunci citiți aceste peoeme inedite scrise de poetul, performerul și traducătorul Robert Gabriel Elekes.
Martina Hefter este poetă și performance artist. Textele pe care vi le prezentăm sunt din volumul Es könnte auch schön werden / Poate fi și frumos (kookbooks, 2018), traducere de Ioana Miron.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Ioana Zenaida Rotariu, care îi aduce în prim-plan pe Rolf Bossert și Richard Wagner:
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Teodora Coman, care îi aduce în prim-plan pe Herta Müller, W.G. Sebald, Franz Kafka sau pe scriitorul portughez Fernando Pessoa:
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem poeme în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Emanuela Ignățoiu-Sora, care pornește de la texte de Ingeborg Bachmann.
Bogdan Coșa: Acum zece ani afirmai, întrebată despre debutul în revistă, care se întâmplase acum douăzeci de ani: Eram o teenageriță cu probleme (…) Îmi plăcea mult să scriu, dar cam atât. N-aveai și tu, totuși, niște ambiții literare, o mică agendă? Sau nu erai deloc vanitoasă și închipuită, aveai probleme adevărate? Ce-ți mai amintești din perioada aia despre tine? Ruxandra Novac: Nu știu exact ce inseamnă probleme adevărate. Ale mele erau cum sînt ale multor adolescenți, o anumită inadecvare la realitate, un temperament ușor schizoid, retractilitate, visătorie și autochinuire. Acum mulți ani am citit cite ceva despre hikikomori, subcultura din Japonia, cam așa era, dar fără tehnologie. Genul care își împarte viața între realitate și camera lui și dacă ar fi posibil nu ar prea ieși de acolo. Aveam și prieteni, ieșeam în oraș (nu îmi plăcea în casă, doar în camera mea îmi plăcea), adică nu era dramatic, dar cumva chestiile semnificative mi se întîmplau tot cînd eram singură. Deci cam așa, o fată introvertită, vag edgy, cu cîteva ieșiri spectaculoase de nervi, dar numai cînd nu se mai putea altfel, țin minte de exemplu că la un moment dat am refuzat să mai vorbesc și să mai fac orice gest cîteva zile în urma unor certuri în familie (eram tot timpul comparată, ca să fiu motivată, eu nefiind ever bună de nimic, cred că știe multă lume discursul, era o prostie), s-a făcut un pic de fuss în jur, dar după multe tribulații tot în camera mea
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Ramona Boldizsar, care pornește de la poemul solie, de Ingeborg Bachmann.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Ioana Vintilă, care pornește de la texte de Rainer Maria Rilke.
Anul trecut, la editura Pop Verlag a apărut volumul bilingv Beleuchtete Busse in denen keiner saß / Şi trec autobuze goale, semnat de Dagmar Dusil și Ioana Ieronim. Versiunea în limba română a poemelor de Dagmar Dusil a fost realizată de Ioana Ieronim, ale cărei poeme din limba română au fost traduse ȋn limba germană de Dagmar Dusil. Postfața a fost semnată de Emil Hurezeanu, iar ilustrațiile de Gerhild Wächter.
George Ștefan a debutat în poezie cu volumul Tata nu are cal (2017, Ed. Tracus Arte, cu numele George Ștefan Niță), manuscris câștigător al concursului pentru debut în poezie „Alexandru Mușina”. Recent, a publicat Sabotaj, un nou volum de poezie, unul dintre cele mai frumoase ale acestui an.
Vlad Drăgoi e librar într-un mall din provincie de aproape 10 ani – și poezia are numai de câștigat de pe urma muncii lui, după cum putem vedea și în textul acesta inedit.
„Poeme ilustrate ai mai văzut, chiar și dialoguri între versuri și desen. Ce răsfoiești acum este altceva. Ioana desenează și scrie poezie. Eu scriu versurile și tot încerc desenul. Pentru amândoi acesta este un mod de lectură. Sigur că nu e poezia așa cum te învață la școală, ci o petrecere cu haosul și strălucirea, cu oboselile și extazurile ei, cu momentele ei de cădere până la o rezistență expresivă fluidă.”, scrie Răzvan Țupa în deschiderea volumului Poetic. Relația grafică. Performan(ce) grafic în versuri, apărut la CDPL.
În al treilea volum al antologiei „Un secol de poezie română scrisă de femei”, apărută la Editura Cartier, Alina Purcaru și Paula Erizanu urmăresc literatura scrisă de autoarele românce și moldovence active între 1918 și 1945. Mai jos, 10 din cele peste 100 de texte prezente în ultima carte a acestui proiect emoționant.
Poezia lui Dmitri Miticov e foarte spectaculoasă, versurile lui lasă impresia că se surpă odată cu lectura. Sunt șanse bune ca la sfârșitul verii textul de mai jos să apară într-un volum nou-nouț, la care autorul a lucrat 7 ani.
Recent, a apărut volumul de debut în poezie Sârme, de Anda Vahnovan (Casa de Pariuri Literare), un periplu subiectiv prin schimbări sociale, istorice și personale.
„Kalendarium” este un proiect de lungă durată al scriitorului Adrian Kasnitz. El descrie 365 de zile în 365 de poeme. În fiecare an publică un volum care cuprinde câte o lună. Până acum au apărut volumele „Kalendarium” #1-#7.
„Lucrez să produc o platformă a conectivităților în scrierea mea, mă plasez undeva între a scrie din naivitate și din perturbare; cu limpezime și lumini/luminoși/luminoase.” (Bogdan Vișan, n. 2002)
În volumul II al antologiei „Un secol de poezie română scrisă de femei”, apărută la Editura Cartier, Alina Purcaru și Paula Erizanu urmăresc literatura scrisă de autoarele românce și moldovence care au debutat între 1945 și 1989. Mai jos, 10 texte din cele aproape 200 prezente în a doua carte a acestui uriaș proiect.
În volumul I al antologiei „Un secol de poezie română scrisă de femei”, apărută la Editura Cartier, Alina Purcaru și Paula Erizanu au pus cap la cap literatura scrisă de autoarele românce și moldovence între 1990 și 2021. Mai jos, 10 texte din cele peste 100 prezente în prima carte a acestui uriaș proiect.
Recent, în colecția Vorpal a editurii Nemira, a apărut volumul Cartea plantelor și animalelor de Simona Popescu. „Cartea plantelor și animalelor e acolo unde viața și poezia stau mai mult ca niciodată de aceeași parte a drumului, unde il faut cultiver notre jardin e și despre text, și despre respirația de zi cu zi. Pur și simplu, o botanică poetică ageless.”, a scris Svetlana Cârstean. Vă invităm la un dialog cu Simona Popescu:
La finalul anului trecut apărea volumul de poezie Adorabilii etrusci, de Bogdan-Alexandru Stănescu, la Editura Charmides. Despre acest volum, Mirela Nagâț scria: „În turbionul cultural al lui Bogdan-Alexandru Stănescu se amestecă omul din Porlock (inoportunul de serviciu care-l făcuse pe Coleridge să-şi rateze transa poetică), Cimitirul marin al lui Valéry, ultimul împărat roman păgân, Iulian Apostatul, Origene cel autocastrat, eroinele feminine celebre imaginate de Thomas Mann, Sabato sau Cortázar, şi alţii, convocaţi fără ostentaţie, cu autoironie şi umor”.
Noile texte ale lui Sandig nu sunt doar poezie vizuală pe hârtie, ci răsună în buclă în ureche, sunt imagini cinematografice și explozii ale simțurilor. (…) mai presus de toate, în „Oi fluorescente”, poeta creează încă o dată „lumi pline de imagini mitice, care pătrund adânc în conștiință”. (Matthias Ehlers, WDR)
Alexandru Cosmescu și Anastasia Gavrilovici au îngrijit recent o foarte frumoasă antologie de poezie a generației 2000, „Cine nu e mângâiat nu există” (Editura Cartier). Citiți mai jos 13 din cele peste 130 de texte adunate de ei în volum.
Și tu aștepți cu nerăbdare debutul în volum al Teonei Farmatu? Citește mai jos un poem nou.
Tatiana Grosu a debutat la Casa de Pariuri Literare cu volumul de poezie Ce vedem noi când ne uităm unul la altul. Un volum care-și modelează cititorul și îl poartă într-o lume în care fricile sunt cumulul unui context social, dar și (re)evoluția temporală a fiecărui individ.
Cosmina Moroșan scrie o poezie bizară și spectaculoasă, discretă și în același timp curajoasă. Căutați „beatitudine (eseu politic)” în librării.
Laura Francisca Pavel a publicat de curând volumul de poeme „Trucuri urbane” (OMG, 2022). Are în pregătire un al doilea volum, intitulat „Acţiuni şi protocoale”, din care vă invităm să citiți un poem.
Veronica Ștefăneț e o poetă din Republica Moldova; trăiește în Chișinău.
Cristina Ispas e o poetă de cursă lungă – căutați-i volumele în librării, sunt liniștitoare, încântătoare.
Sorin Gherguț a publicat volumele de versuri „Trei” (Editura Vellant, București, 2016), „Orice. uverturi și reziduuri” (Editura Pandora M – Grupul editorial Trei, București, 2011) și „Time Out” (Editura Timpul, Iași, 1998). Este coautor al volumelor colective „Tablou de familie” (Editura Leka-Brancuş, București, 1995, împreună cu Svetlana Cârstean, Mihai Ignat, Cezar Paul-Bădescu, Răzvan Rădulescu și T.O. Bobe), „Marfă” (Editura Salut, 1996) și „Marfă reîncărcată” (Editura Brumar, 2011, ambele alături de Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Dan Pleșa și B.O. Popescu). Este prezent, de asemenea, în volumele „De ce pisicile n-au coadă. Antologie de limericks” (Editura Art, 2017), „Generația de aur” (Editura Fractalia, 2020) și „Perturbări în desfășurare. O antologie a prezentului” (Fractalia, 2021).
O cunoașteți de când a debutat, cu volumul de poezie Ruj pe icoane, în 2006. Sau ați întâlnit-o în cadrul unor evenimente ale asociației 7 ARTE, dedicate educaţiei experienţiale şi educaţiei prin cultură. Recent, volumele Ruj pe icoane și 1+1>2 au fost reeditate de Casa de Pariuri Literare. Vă invităm la un dialog cu Livia Roșca:
Un spațiu în care coincid anotimpurile, în care obiectele dorinței sunt trecute pe jumătate în moarte, iar spațiile largi, deschise, sufocă și constrâng. Un interviu cu Merlich Saia despre cutia toracică, cel mai recent volum al său:
Vlad Moldovan e unul dintre cei mai influenți poeți români din toate timpurile – căutați-i volumele, sunt revelatoare.
Andrei Dósa e unul din cei mai importanți poeți români de origine maghiară – căutați-i volumele în librării, sunt esențiale.
Nu există moment al zilei în care să nu intre un poem de Andrei Doboș – căutați-i volumele în librării, sunt foarte liniștitoare.
În acest an, în cartierul Connewitz din Leipzig, a avut loc evenimentul Balkan Night, organizat de Traduki și devenit, între timp, foarte popular, cât și Târgul de carte în format pop-up.
Poezia scrisă de Katrin Pitz este despre cuvinte care ne uimesc și ne rănesc, cuvinte pe care le pierdem sau le căutăm, fără să le găsim. Poeme prin care pot fi percepute lucruri ascunse, care nu plutesc la suprafață.
Beate Tröger, critic literar
Pentru că vom publica în curând un interviu cu Emilian Galaicu-Păun, de data asta, în dialog cu alți zece scriitori moldoveni, am zis să vedem și ce mai scrie redactorul-șef al editurii Cartier.
Ludmila Khersonsky (n. 1964) este o poetă și traducătoare din Ucraina, autoare a trei volume de versuri. Poezia ei a primit câteva premii importante și a fost tradusă în germană, lituaniană și engleză. Trăiește la Odesa.
În 2019, Ilya Kaminsky, poet american născut în Ucraina, a publicat „Republica surdă”, un volum de versuri receptat de către critica literară ca parabolă a atrocităților războiului și a tăcerii colective în fața acestora. Traducere din limba engleză de Gabriel Daliș.
„[…] lirica lui Paul Celan, rostită ca dintr-un limb al limbii, reprezintă, asemeni evenimentului despre care dă mărturie, un moment de ruptură. Mesajul său accentuează responsabilitatea poetică și politică totodată. Poeziile lui Celan trebuie înțelese și apărate de toate deturnările de sens la care pot fi supuse.” (George State, traducătorul lui Paul Celan)
Cătălina Popescu a debutat anul trecut la Casa de Pariuri Literare cu volumul de poezie Interior analog. Autoarea ne spune mai multe în acest interviu despre volum, despre empatie, overthinking, vulnerabilități și reașezări în zone de confort:
Pentru că ororile războiului ce are loc în apropierea granițelor României ne macină pe zi ce trece tot mai mult, vă invităm să citiți acest poem-manifest scris de Ileana Negrea, proaspăt laureată a celui mai prestigios premiu literar național.
La editura Tracus Arte a apărut volumul de debut „mamifere subatomice”, de Vlad Beu. Autorul s-a născut la Mediaș, în 1980. Fost IT-ist, a programat și coordonat dezvoltarea de jocuri video. Descoperiți ce puteți face când „există camere fără interior care nu trebuie deschise”:
Volumul de debut în poezie Cei cinci ani de muțenie, de Ioana Zenadia Rotariu, a apărut în 2021, în urma câștigării concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”, ediția a opta. „Hiperluciditatea unei minți permanent treze ce depistează mecanismul și deconstruieşte cu rapiditate inutilitatea descrierilor largi.”, a scris Svetlana Cârstean pe coperta a patra.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice inspirate de teme din spațiul literar german. Ligia Pârvulescu vă prezintă două poeme inedite:
„Amestec de punk, rock și blues, «proezia» lui Ciprian Popescu frisonează, înspăimântă, rupe canoanele, înduioșează, provoacă și distruge.” – a scris Cornel George Popa pe coperta a patra a volumului Mile-Ex, recent apărut la Casa de editură Max Blecher. Citiți un interviu cu autorul:
Vă recomandăm volumul de poezie Șampanie pentru acest sfârșit, de Ion Agaci. Dumitru Crudu a scris pe coperta a IV-a: „Ion Agaci este un solitar. El nu face parte din grupările și găștile literare la modă și nici nu scrie cum se scrie astăzi. Poeziile sale au aerul că epoca mizerabilismului și post-umanului s-a terminat.”
La editura Nemira, în colecția Vorpal, a apărut volumul de poezie Cronica Akasha, de Ștefania Mihalache, despre care Svetlana Cârstean scrie pe coperta a patra: „După o carte a nașterii precum a fost în 2016 Sisteme de fixare și prindere, Ștefania Mihalache scrie acum, prin Cronica Akasha, o saga a pierderii tatălui, pentru care imaginează lumi paralele și apocalipse generale, cu imagini greu de uitat și evitat.”
Adelina Pascale a câștigat, la douăzeci și șase de ani, cea de-a XI-a ediție a Concursului de debut „Max Blecher”, publicând „maki for 2”. Anastasia Gavrilovici scrie pe coperta a patra: „maki for 2 se aseamănă cu o cabină de simulare VR, în care ești pur și simplu atras, fără să te poți opune, pe o orbită seducătoare și de o luxurianță imagistică de-a dreptul amețitoare, unde lucrurile care îți sunt prezentate par atât de reale și firești, dar „la atingere totul dispare”.
De peste trei decenii, Zilele Literaturii Germane în Reșița oferă o platformă de dialog scriitorilor și scriitoarelor de limbă germană din România și din Germania. În articolul de mai jos, Nora Iuga povestește despre întâlnirea cu colega de breaslă Sigrid Katharina Eismann, al cărei roman Nava spațială ardeiul/ Das Paprika Raumschiff a apărut în anul 2020 la editura Danube Books. Este un roman despre copilăria petrecută în Timișoara și despre emigrarea ulterioară în Germania.
Olga Ștefan a scris pe coperta a patra a antologiei Istoria naturală, de Flavia Teoc (Casa de Editură Max Blecher): „Așa cum Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân inventaria toate adevărurile lumii văzute, dar și narațiuni ca aceea a Korei din Sicyon, care, schițând pe un perete gol umbra iubitului ei absent, născocește pictura, Istoria naturală a Flaviei Teoc e mai mult decât un catalog de imagini: în mărturii tributare structurii simple a parabolei, ea așază în pagină singurătatea străinului, mai veche decât toate tiparele.”
Dragi cititoare, dragi cititori,
de cinci ani ne străduim să vă prezentăm cele mai noi apariții editoriale, poeme și proză din spațiul literar german și român. Echipa DLITE vă mulțumește că ne sunteți alături și vă dorește sărbători fericite și un 2022 care să ne aducă liniște și sănătate.
Casa de pariuri literare a reeditat anul acesta una dintre cele mai frumoase cărți de poezie ale decadei 2010-2020, „Eschiva”, de Vlad Drăgoi. Mai jos, cu cele mai bune urări, un poem-colind.
În acest an ne (re)amintim de Friedrich Dürrenmatt, unul dintre cei mai importanți dramaturgi și prozatori ai secolului XX. La 100 de ani de la nașterea sa, scriitori și artiști din diferite domenii interacționează cu scrierile sale, iar invitatul de astăzi este Mircea Andrei Florea:
La editura Casa de Pariuri Literare a apărut volumul „Poemul curcubeu”, de Robert Șerban, un experiment, un protest, un performance și un pariu. După cum spune autorul: „Pariu, fiindcă am vrut să aflu dacă sunt în stare să scriu poezie timp de opt ore, continuu.”
Un interviu cu Ciprian Măceșaru, care a pornit de la volumul de poezie „Corpuri de întunecat” (Casa de Pariuri Literare) și a ajuns până la Hipocrat și înapoi în timpurile prezente.
Recent, la Casa de Pariuri Literare a apărut volumul de poezie ,,Clinamen (Poem în trei glasuri)“, de Emanuela Ignățoiu-Sora, cu o copertă realizată de Andreea Molocea. Despre volum, Cosmin Ciotloș scrie pe coperta a patra: ,,Confesiunea Emanuelei Ignățoiu-Sora e cutremurătoare și, așa fiind, orice termen de comparație e exclus. S-a scris mult dinăuntrul bolii, la noi și aiurea, și de fiecare dată s-a scris altfel, cu totul personal, cu totul liminar și irepetabil.“
În acest an ne (re)amintim de Friedrich Dürrenmatt, unul dintre cei mai importanți dramaturgi și prozatori ai secolului XX. La 100 de ani de la nașterea sa, scriitori și artiști din diferite domenii interacționează cu scrierile sale, iar invitata de astăzi este Maria Miruna Solomon:
Ann Cotten, scriitoare și traducătoare germană, s-a născut în 1982 în Ames, Iowa, USA. Activitatea ei este apreciată nu doar pe scena literară, ci și în domeniul artelor vizuale și al teoriei. A obținut numeroase premii literare dintre care amintim Premiul „Klopstock” (2015), Premiul „Hugo Ball” (2017) și Premiul International Pentru Literatură – Haus der Kulturen der Welt (2020), împreună cu autoarea Isabel Waidner, pentru traducerea romanului Decorațiuni teribile. În 2021 a obținut Premiul pentru Poezie „Gert Jonke”. Locuiește în Viena și Berlin.
Marieva Ionescu publica în 2019 volumul „Spre partea cealaltă. Proza lui Gellu Naum”, o versiune a lucrării de doctorat. În 2021 debutează în poezie cu volumul „Guest writer” (Casa de Pariuri Literare), despre care Mircea Cărtărescu a scris pe coperta a patra: „Un bun volum de debut, adevărat și emoționant.”
La Casa de Editură Max Blecher a apărut volumul de balade postumane „SOPHIA ROMÂNIA”, de Ruxandra Cesereanu, despre care Andrei Codrescu scrie pe coperta a patra: „Aceste balade postumane inițiază un dialog cu roboții (în general bine-dispuși) care ne așteaptă nerăbdători la răscrucea post-pandemică. Poeta absoarbe cu nesaț bogăția de date și imagini care provin din jucăriile tehnologice și dă, din partea umană, inteligența și emoțiile pe care le dețin poeții.”
„Realist și egal” e titlul celui mai recent volum de poezie al lui Ion Buzu – și, realist vorbind, deși inegal, vârfurile lui îți taie respirația.
„H₂X” a apărut zilele acestea la Editura frACTalia și este al doilea volum de poeme al Danielei Hendea – o voce cu totul inedită în peisajul literar autohton.
Recent, a apărut un nou volum semnat de Emilan Pal. În „kurva rumuński go home” vom citi despre „infernul care stă la temelia bunăstării, liniștii și confortului”, despre un poet și jurnalist care se trezește sclav în suavul sistem sclavagist, de orientare capitalist-democratică. O carte de poezie care nu ar trebui ratată și un autor dintre cei mai buni:
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea și traducătoarea Ioana Miron, care pornește de la texte de Friedrich Dürrenmatt:
Dacă v-ați întrebat unde sunt poemele de altădată, citiți „Adorabilii etrusci”, cel mai recent volum publicat de BAS. Mai jos, un exemplu fără rest.
Recent, a apărut volumul de poezie „apără pe cineva de tine”, de Cristina Stancu (Casa de Pariuri Literare), un volum care, așa cum menționează autoarea, este și „un proiect care trebuie să fie în primul rând unitar”. Cristina Stancu revine în forță la cinci ani de la debut și ne povestește lucruri inedite despre procesul de scriere din spatele acestui volum:
În 22 și 23 octombrie 2021, la Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov, va avea loc a V-a ediție a Bienalei europene de poezie – Screen Time, organizată de Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov.
Cristina Stancu este una dintre autoarele care la debutul cu volumul „teritorii” (editura Tracus Arte, 2017) a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum. La cinci ani de la debut revine, publicând volumul „apără pe cineva de tine” (Casa de Pariuri Literare), în care vom regăsi poeme care reflectă lecturi din autori germani, universul basmelor germane, reorganizări ale materiei (fizice și psihice) sau alte referințe pe care vă invităm să le descoperiți:
„[…] un volum fresh, care își propune reîntoarcerea la o poezie directă și senzorială într-o lume tot mai reificată și mediată tehnologic.” (Alex Goldiș)
Nadja Küchenmeister s-a născut în 1981 la Berlin unde și locuiește în prezent. Poemele și textele ei în proză au fost publicate în numeroase reviste și antologii. Volumul ei de debut „Alle Lichter” (2010) a fost desemnat „Cartea lunii” de către Juriul Orașului Darmstadt.
Diana Iepure a publicat recent volumul de poezie „În rest, viața e frumoasă”, la Casa de editură Max Blecher. „Noua carte a Dianei Iepure e ca un diascop. Pe ecranul afectiv al memoriei sunt proiectate imagini — când mai opace, când mai luminoase — ce reconstituie spații, ambianțe, experiențe care definesc starea de fericire deplină.”, a scris Lucia Țurcanu despre volum.
Scriu din foarte multe motive şi cam toate-s egoiste. Scriu pentru a nu mă simţi singură, scriu pentru a mă conecta cu cititorii, scriu pentru a pune un loc de întrebare acolo unde viaţa atârnă de un fir de aţă, scriu pentru a mă confesa.
Anul trecut apărea la OMG Publishing House volumul „Aer, păsări, bere”, de Vlad Drăgoi, care a atras imediat atenția cititorilor. Ca să o cităm pe Anca Zaharia: „Vlad Drăgoi este poetul ajuns la forma cea mai eficient distilată: nu mai vrea să epateze deloc, ci pare că simte că datorează mai mult mediului înconjurător decât semenilor, luând în calcul mereu simplitatea naturii și mecanismele previzibile după care funcționează aceasta, spre deosebire de oameni.”
„Elena nu se teme să arate piele învinețită pe sub strasurile de siliciu și să încerce să îmbrățișeze întreaga lume în gol, strângându-se de fapt pe sine la piept.” (Florentin Popa)
Laura Pavel este profesor la Facultatea de Teatru şi Film a Universităţii Babeş-Bolyai şi autoarea mai multor cărţi de teorie şi critică literară şi teatrală. Are în pregătire două volume de poezie, „Trucuri urbane” şi „Acţiuni şi protocoale”, pe care le va semna cu numele Laura Francisca Pavel.
„Poemele lui Zbîrnea sunt ciudate, ca viața, căci într-adevăr sunt zile în care te temi să deschizi ochii și nu ești capabil să distingi între sunetul unui urs iradiat și frica sufocării la nouăzeci de grade. Sunt ciudate, surprinzătoare și curajoase.” (Andrei Crăciun)
Scriu de nevoie, mă întrerup din orice atunci când apare un poem, mă așez într-un colț cu laptopul și îl scriu. Dacă îmi vine în cap când nu sunt la laptop, țin minte trigger-ul și îl scriu când ajung în intimitatea laptopului meu.
Simina Seliștean: „Scriu pentru că vreau să fiu ascultată și pentru că mi-am făcut din poezie un spațiu în care pot să expun lucrurile cu aceeași intensitate violentă la care se întâmplă. E o încercare de catharsis. (,..)
Text scris de Valentina Chiriță după un retreat de dans-laborator de inspirație butoh, la Techirghiol, în august 2021, condus de Cosmin Manolescu și organizat de Fundația Gabriela Tudor.
B.C.: De ce scrii, ce vrei de la arta ta?
Cezar Popa: Vreau să îmi găsesc comunitatea.
B.C.: De ce scrii?
T.F.: Scriu, fiindcă așa s-a întâmplat (voiam să fiu prozatoare). Și fiindcă mă înspăimântă o groază de lucruri.
Întrebările au fost formulate – nu neapărat în această ordine – de Vlad Moldovan, Ruxandra Novac, Alex Ciorogar, Teona Galgoțiu, Andrei Doboș, Teona Farmatu, Vlad Drăgoi, Veronica Ștefăneț, Alex Văsieș, Raluca Boantă, Ioan Coroamă, Maria Miruna Solomon, Mihnea Bâlici, Jesica Baciu și Bogdan Coșa.
Artiom Oleacu a publicat recent volumul de poezie „Spinner”, la editura Prut. Artiom Oleacu se reîntoarce spre scenă, creând un poem dialogic tată-fiu, cu o mare putere de convingere și cu o suficientă influență din experiența dramaturgului.
Bogdan Coșa: De ce scrii, ce vrei de la arta ta?
Mara Cioroianu: Sper să transmită mai degrabă un flux decât un posibil ,,Ce bine scrie asta”. Să empatizeze cu publicul, mai ales că nu vorbește întotdeauna despre empatie.
În acest an ne (re)amintim de Friedrich Dürrenmatt, unul dintre cei mai importanți dramaturgi și prozatori ai secolului XX. La 100 de ani de la nașterea sa, scriitori și artiști din diferite domenii interacționează cu scrierile sale, iar invitata de astăzi este Mina Decu:
Mara-Daria Cojocaru s-a născut în 1980 la Hamburg. Este scriitoare și predă filosofia la universitate. Abordează în tradiția pragmatismului tematica eticii animale și politice. Scrie în compania animalelor. Personal gândește mai puțin în termeni de activism și potențialism – motiv pentru care câinii ei o consideră dubiosă. Cu toate acestea încă se joacă cu ea.
Anastasia Fuioagă: „Momentan scriu mai mult poezie, poate pentru că, sub aspect formal, simt că se potrivește mai bine cu ceea ce îmi impulsionează imaginația. „
Andreea Drăghici: „Scriu despre ce văd sau aud și uneori despre ceea ce simt. Deseori, merg pe stradă și aud o frîntură de conversație sau văd niște oameni care îmi atrag atenția într-un fel, îmi notez undeva ce-am văzut și am auzit și, la un moment dat, mă întorc la notițele acelea și le dezvolt. Alteori simt niște lucruri, iar scrisul este singura modalitate prin care pot face față acelor emoții. Inițial am vrut să spun că nu vreau nimic de la arta mea (plus că artă e un cuvînt mare pentru mine). Apoi mi-am dat seama că aș fi ipocrită zicînd asta. De fapt, vreau două lucruri de la ceea ce scriu – să mă ajute pe mine să trec prin momentele dificile, înțelegîndu-le și înțelegîndu-mă, și, dacă se poate, să le spună ceva și celor care citesc, să fie un loc de regăsire.”
Adelina Pascale: „Scriu rar, despre lucruri care mă liniștesc și lucruri care mă provoacă. Nu am liniaritate în scris, dar încerc o geografie a instrumentelor personale de disecție. În momentul ăsta parcurg Asia.”
Teodora Vasilescu a debutat cu volumul de poezie „Fragil și aproape absurd” la editura Tracus Arte. Cosmin Perța a scris despre acest volum pe coperta a patra: „Un volum de debut scris cu siguranța, tensiunea și limpezimea la care puțini poeți ajung și pe care eu aș miza oricând.”
B. C.: De ce scrii, ce vrei de la arta ta?
I. N.: Ca să procesez tot ce mi se întâmplă, fac playlist-uri/soundtrack-uri pentru fiecare perioadă din viața mea – și scriu. Nu pot să nu scriu, cum nu pot să merg pe stradă fără muzică în căști, numai că scrisul propriu-zis seamănă mai mult cu procesul de deznodare a căștilor decât cu ascultatul. Mi-ar plăcea ca poemele mele să facă din timpul cuiva ce face muzica pentru mine cu timpul mort până la metrou.
B.C.: De ce scrii, ce vrei de la arta ta?
G.V.: Fiindcă e singura modalitate de a mă înțelege, de a înțelege ce mi se întâmplă, singurul mod prin care mă exteriorizez fără să mă simt expusă. Mi-aș dori ca în versurile mele să se regăsească și alți oameni și ca prin ele să mă fac înțeleasă mai bine decât aș face-o spunând direct ce si cum simt.
Daniela Chana s-a născut în 1985 la Viena, a absolvit Facultatea de Litere – Comparatistică din cadrul Univerisității din Viena. A publicat proză scurtă și poeme în diverse reviste literare (Lichtungen, kolik, entwürfe, etcetera, Am Erker, …). Volumul Sagt die Dame (editura Limbus, 2018) a fost pe lista recomandărilor lirice din anul 2019, realizată de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung. În februarie 2021 a publicat în cadrul aceleiași edituri volumul de proză scurtă Neun seltsame Frauen.
Ana Săndulescu a publicat volumul de poezie „La topirea ghețarilor”, la Casa de Pariuri Literare, o carte „sub presiunea ororii de a nu pierde controlul asupra realității”, în care „umanul încă tresare, încă reacționează, încă se împotrivește propriei topiri”.
Recent, a apărut volumul „piese de schimb pentru păsări călătoare”, de Oigăn, la editura Curtea Veche. „Cea mai ezitantă și mai recentă colaborare a lui Oigăn este cu limba română. S-a născut în germană, s-a complăcut în engleză și, de puțini ani încoace, a început, pe lângă texte de muzici în română, să scrie poezie.”
Recent, Editura Cartier a publicat volumul de poezie „Scrâșnetul dinților”, de Șerban Axinte. Despre acest volum O. Nimigean scrie: „Crâncenă carte, de moarte, de dragoste, de boală, de limită a limitelor. Reuşeşti să fii autentic acolo unde cei mai mulţi mimează, se exhibă, se încadrează într-un trend al transgresiunilor de fiţe. Tu însă eşti autentic. Ai fost acolo, eşti acolo, mori şi învii cu adevărat. Ai scris o carte care va rămâne. „
Florentin Popa e unul dintre cei mai inventivi poeți români contemporani; vestea că pregătește un volum nou ne găsește peste măsură de încântați.
Gerhard Falkner (n. 1951) este unul dintre cei mai relevanți poeți contemporani. A publicat numeroase volume de poezie printre care „Hölderlin Reparatur“, pentru care a obținut în anul 2009 Premiul „Peter Huchel”. Pentru nuvela „Bruno“ i-a fost acordat în 2008 Premiul pentru Literatură Kranichstein. Gerhard Falkner trăiește în Berlin și Bavaria.
„Sînt poezii de adolescent scrise la maturitate, ca și cum conștiința mi s-ar fi dus pînă la capătul celor patru decenii de viață ale mele, s-ar fi izbit de marginea lor ca o bilă de mantă și s-ar fi întors pînă la 17 ani, s-ar fi revirginat, s-ar fi împrospătat, ar fi recăpătat pasiunea metafizică romantică, de care așa-zisului matur din mine îi e atît de sete după atîta apă existențială.”
„De mult nu am mai citit o poezie care să-mi placă atât de mult: atât de matură, de profundă, de fucking sexy. Perfectă.” – Elena VLĂDĂREANU
„Scriu lucruri pe care mi-ar plăcea să le citesc, care cred că ar trebui scrise. Încerc să le găsesc forma.”
Recent, Teodora Coman a publicat volumul de poezie Lucy (ed. Tracus Arte). Bogdan-Alexandru Stănescu scrie pe coperta a patra: „Lucy e arheologie: povestea acestui șantier poetic începe acum mai bine de trei milioane de ani, odată cu descoperirea australopitecului femelă din Etiopia, arhetip al speciei, traversează pliurile timpului, trece prin prezentul unde compasiunea e arătată printr-un SMS taxabil, într-o țară a dezechilibrului patologic dintre emoțional și gestual, dintre conținut și titlu, apoi forează într-un viitor cu anotimpuri incerte, excedate și peisaje năpădite de șantiere de construcții. Lucy e arheologie.”
Manuscrisul volumului dă tot cei ai, de Alexandra Pâzgu, a fost câştigător în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”, 2020. Recent, acesta a apărut la editura Tracus Arte.
Scriu pentru ca imi place sa pescuiesc si lustruiesc ce pluteste in capul meu. Vreau de la arta mea catre mine – ingaduinta de a se lasa invitata si prelucrata; catre ceilalti – sa placa, sa displaca, sa isi faca rostul.
Vă propunem astăzi câteva poeme scrise de Claudiu Komartin, care au avut drept sursă de inspirație elemente din spațiul cultural german. De asemenea, acestea au putut fi urmărite în versiunea video, în cadrul proiectului DLITE Essential Mix – Ziua Internațională a Poeziei.
Recent, a apărut volumul de poezie @rcadia, de Brîndușa Palade, la editura Curtea Veche. „E un reportaj cu fond moral și pictură grotescă în care cad până și cartolinele trimise din locuri privilegiate.”, a scris Al. Cistelecan pe coperta a patra a volumului.
Miruna Vlada pregătește un nou volum de poezii, intitulat „Prematur”. Poemul de mai jos, ține să menționeze autoarea, a fost scris în contextul retragerii recente a Turciei din Convenția de la Istambul.
Editura ART ne-a bucurat în 2020 cu o ediție bilingvă a poeziei lui Georg Trakl; selecția și traducerea, splendide, îi aparțin lui George State, care e responsabil și de transpunerea operei poetice a lui Paul Celan în limba română.
Manuscrisul volumului larvae, de Mircea Andrei Florea, este unul dintre cele două câștigătoare ale Concursului de debut în poezie „Max Blecher”, ediţia a zecea. Am dialogat cu Mircea Andrei Florea, despre al cărui volum Olga Ștefan a scris: „Suntem în prezența materiilor extraterestre, în insolit.”
Scrisul e inițial un act egoist la mine, scriu ca să îmi vorbesc, nu scriu având în minte un alt receptor decât pe mine, scriu pentru și din amintiri, incerc să ordonez timpul, copilăria îndeosebi, cel mai dezordonat, fragmentat și singular eveniment pentru mine.
În „ezoezo” e mania versului scurt, alergie la lălăiala biografică, la darkoșenii, la autoîncântarea psihologizantă, iar rolul lui Vlad MD e cel al unui M.C./DJ ce se lasă sedus de propria muzicalitate. (Gabi Eftimie)
Andrei Gamarț este unul dintre cei mai importanți pictori români contemporani. Din când în când, ce ajunge pe pânză își face loc și în versuri.
Radu Nițescu a fost desemnat Tânărul scriitor al anului 2020, pentru volumul Satao (Casa de editură Max Blecher). Să aflăm mai multe despre acest volum:
Ramona Boldizsar a debutat cu volumul de poezie Nimic nu e în neregulă cu mine (Casa de Pariuri Literare). Am dialogat cu ea despre acest volum:
Încă din 1999, tot mai multe țări celebrează această zi, declarată de UNESCO Ziua Internațională a Poeziei. 21 martie înseamnă anul acesta 21 de poeți din Germania și România, o comunitate care deschide un dialog poetic la care poți participa și tu, fiind alături de noi și de ei, pe pagina de Facebook a blogului de literatură DLITE. De dimineața până seara vom fi în compania a 21 de poeți contemporani, adică un PoetryMix infailibil.
Recent, a apărut volumul de poezie „Indicele fericirii globale”, de Mihai Kantzer, la editura Tracus Arte. Al. Cistelecan scrie pe coperta a patra: „Oricât de directă și brutală ar fi agresiunea cotidiană, ea e doar o secvență din vreun „thriller cu monștri marini”. Să descoperim împreună traseul acestor poezii care ne poartă într-un city break în Cretacic, ne arată cocorii din ţările calde sau Marele Zid Chinezesc:
Alexandru Bulucz este poet, editor, traducător și critic literar, care trăiește în Berlin. Pentru poemele din volumul »was Petersilie über die Seele weiß« (Schöffling & Co., 2020) a primit premiul Wolfgang-Weyrauch. Să citim câteva fragmente apărute în presa din Germania, care a întâmpinat cu mult entuziasm acest volum.
La editura Max Blecher a apărut volumul de poezie „Ale noastre dintru ale noastre”, de Moni Stănilă. „O apropiere, fie ea de moarte sau de lumină, de boală sau de dragoste, dă o anumită profunzime celui care se apropie. Doar cunoștințele despre aceste teritorii nu ne pot iniția, e nevoie de înaintare, de mers pe drumurile lor. Privirile oamenilor aflați la poartă sunt altfel. Eu merg și știu că voi ajunge, fie că vreau, fie că nu.”, scrie Moni Stănilă.
Luna ianuarie este luna în care se acordă cele mai multe premii pentru debuturile din anul precedent, fie că vorbim de poezie, fie că vorbim de proză. Să ne întoarcem în timp și să-i întrebăm „Cum a fost la debut?” pe unii dintre scriitorii binecunoscuți publicului.
Înainte să citiți următoarea selecție-maraton din „Generația de aur”, cea mai recentă antologie de poezie apărută la noi, vă propunem să aflați și ce au declarat coordonatorii ei despre tematica aleasă și modul în care s-au oprit asupra celor 22 de autori.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Irina-Roxana Georgescu, care integrează în textul său citate din opera scriitorilor Ernst Jünger și W. G. Sebald:
Luna ianuarie este luna în care se acordă cele mai multe premii pentru debuturile din anul precedent, fie că vorbim de poezie, fie că vorbim de proză. Să ne întoarcem în timp și să-i întrebăm „Cum a fost la debut?” pe unii dintre scriitorii binecunoscuți publicului:
Ovidiu Baron a publicat la finalul anului 2020 volumul de poezie „liniștea de suprafață”, despre care Radu Vancu scrie pe coperta a IV-a: „Într-o lume & într-o poezie al căror mod uzual de existență a devenit strigătul, liniștea devine o forță secretă & hipnotică. Liniștea de suprafață a poemelor lui Ovidiu Baron acoperă (și în egală măsură descoperă) exact această forță.”
Antonia Mihăilescu a câștigat Premiul „Alexandru Muşina” pentru debut în poezie, ediția a VII-a, iar volumul „Note din secolul kitsch” a apărut la editura Tracus Arte. De asemenea, volumul este nominalizat la Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum.
Romulus Bucur a publicat recent volumul de poezie „despre prieteni & singurătate” (editura Tracus Arte).
La finalul lui 2020, Lena Chilari a debutat cu volumul „o cană de noviciok la bătrânețe”, editura Tracus Arte, desemnat câștigător al premiului „Regele Dimineții”, în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”, ediția a șaptea.
Mihai Ignat a publicat la finalul anului 2020 un nou volum de poezie, „Forme de apus”, apărut la editura Tracus Arte.
Î: Ce ai vrut de la arta ta în acest volum?
R: Să vorbesc tulbure despre lume și limpede despre suflet.
Întrebările au fost formulate – nu neapărat în această ordine – de Dan Coman, Moni Stănilă, Cosmin Ciotloș, Olga Ștefan, Sorin Gherguț, Mina Decu, Andrei Doboș, Veronica Ștefăneț, Andrei Dósa și Radu Nițescu. (Le mulțumim.)
„E mai bine să rămâi tăcut, să nu vorbești nici una dintre limbi, să nu vorbești cu nimeni, să te faci una cu pământul pentru a avea o șansă de supraviețuire.”
Andra Rotaru a dialogat cu scriitorul și traducătorul Dinu Flămând despre volumul de poezie „Om cu vâslă pe umăr”, recent apărut la Editura Tracus Arte:
Cred că poemele mele încearcă să resemantizeze termenii masculin și feminin, punându-i oarecum sub o umbrelă mai queer, ca să zic așa.
Ce a ajuns să fie numit experiment literar suferă de superficial sau reducere la tematic. Un lucru bun că avem „Un om mai important decât oamenii”, unde autorii sunt puși nu doar în descrieri atmosferice și puncte de reflecție, dar în colaborare — oameni fizici care împreună obțin texte cu voci în contrast, dialog, progresie și paralel. (Claudiu Ioan Maftei)
Martina Weber s-a născut la Mannheim și trăiește în Frankfurt am Main. Traduce, scrie poezie, texte juristice, articole și postări pe blogul manafonistas.de. În 2017 a beneficiat de rezidență literară în St.Mihiel, Franța. Volume publicate: erinnerungen an einen rohstoff (2013) și Häuser, komplett aus Licht (2019), editura Poetenladen, Leipzig, Zwischen Handwerk und Inspiration. Lyrik schreiben und veröffentlichen (carte ajunsă la a III-a ediție), editura Uschtrin.
Un pic de teroare, un pic de ludic, niște rime neliniștitoare, niciodată însă prea dramatic, niciodată prea jucăuș, totul și toate într-un echilibru fragil pentru că fetița nu mai e acolo să țină lucrurile sub control și ceva se întâmplă. – Elena Vlădăreanu
„Expectativa luminoasă” este cel mai recent volum de poezie al lui Andrei Dósa; a chapbook, cu ilustrațiile Alinei Andrei.
„Paul Celan 100: Dialoguri poetice / Poetische Begegnungen” propune publicului internațional un omagiu prin care poezia lui Paul Celan intră în dialog cu scriitori din zilele noastre. La 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, dinamica limbajelor, stilurilor și percepțiilor se află într-o continuă schimbare și permutare. Climatul istoric s-a schimbat, societatea și libertățile au atins teritorii noi. Ne întrebăm azi ce rămâne la fel și ce s-a schimbat, intră poezia lui Celan într-un dialog cu realitățile, limbajele și perspectivele zilelor noastre?
În perioada 1-14 noiembrie 2020, pe canalele de comunicare ale Goethe-Institut București și DLITE, vor fi prezentate video-poeme create în cadrul proiectului „Paul Celan 100: Dialoguri poetice”, în limbile germană și română.
În curând, la Editura Elif Verlag din Germania, va apărea volumul de poezie „Tribar”, de Andra Rotaru, în traducerea în limba germană a lui Alexandru Bulucz.
Rodica Draghincescu a publicat în urmă cu câteva luni volumul de poezie „Copilul cu piele de iarnă” (Editura Tracus Arte). Tradusă în numeroase limbi de circulație internațională, autoarea mărturisește că „cel mai bine, ca scriitoare, mi-a fost în Germania, atât din punct de vedere al receptării operei, cât și al drepturilor de autor, al burselor, rezidențelor și onorariilor substanțiale.” Un dialog realizat de Andra Rotaru, care pornește de la „Copilul cu piele de iarnă” și se ramifică în direcții multiple:
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitorul Artiom Oleacu, care inserează în textele sale citate din opera lui Gottfried Benn, Georg Trakl, Georg Heym, Ernst Stadler și Else Lasker-Schüler.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea și cercetătoarea Maria Pilchin, care inserează în textele sale citate din opera lui Paul Celan.
Scriu pentru că mă simt inutil, pentru că singurele momente în care nu mă gândesc la asta sunt atunci când scriu.
Traducerea îi aparține lui Mihail Nemeș; ediția de față a fost îngrijită de germanistul Dan Flonta.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Moni Stănilă și poemul său inedit, din volumul în curs de apariție „Ale noastre dintru ale noastre“:
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Luminița Amarie, care inserează în textul său citate din Günter Grass și Friedrich Nietzsche.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Ana-Maria Lupașcu, care inserează în textele sale citate din Rolf Bossert, Richard Wagner și Franz Hodjak.
Scrie; când n-o s-o mai facă, o să vândă diamante în Africa de Sud.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poeta Irina Nechit, care pornește de la texte de Paul Celan:
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitorul și editorul Emilian Galaicu-Păun, care pornește de la texte de Paul Celan.
Poemele următoare sunt din volumul „A(II)Rh+eu / Apa.3D”, Editura Cartier, 2019.
Mihnea Bâlici și Ioan Coroamă au scris un poem împreună.
Ștefan MANASIA în dialog cu Bogdan Coșa
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poetul Andrei Novac, care pornește de la texte de Rainer Maria Rilke și William Totok.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poetul Octavian Perpelea, care pornește de la texte de Ingeborg Bachmann și Ernst Jandl.
MMH pregătește un volum nou de poezii. Până la toamnă, când îl veți putea găsi în librării, vă invităm să-l spicuiți aici.
Bogdan Tiutiu este unul dintre acei privilegiaţi care – even though the whole world is burning, vorba lui W.S. Merwin – păstrează o cheie (tot mai) rară de acces la fragmentele de întuneric şi linişte ale muntelui. (Andrei Doboș)
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poetul George-Ștefan Niță, care pornește de la texte de Ernst Jandl.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poeta Cătălina Bălan, care pornește de la texte de Herta Müller, J. W. Goethe și Franz Kafka.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poeta Mina Decu, care pornește de la texte de Thomas Bernhard.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Ligia Pârvulescu, care pornește de la texte de Hermann Hesse, Erich Maria Remarque și Johann Wolfgang von Goethe.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poetul, eseistul, traducătorul și publicistul Romulus Bucur, care pornește de la texte de Heinz Kahlau, Else Lasker-Schüler și Iwan Goll.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poeta Olga Ștefan, care pornește de la texte de Herta Müller, Sigurn Casper, Christiane F., Daniel Falb și Ingeborg Bachmann.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poeta Ioana Vintilă, care pornește de la texte de Oskar Pastior, Herta Müller și Ingeborg Bachmann.
Salutăm inspirația editurii Tracus Arte de a aduce din nou în prim plan Amazon și alte poeme, un volum încântător – ajuns, iată, la a treia ediție.
Bătrâna stă de zile întregi la fereastră / cu o batistă în mână, prea obosită /să mai facă vreun semn lumii /în care nu mai pășește. Exteriorul /e o imagine de la televizor
“Aer păsări bere” este titlul noului volum de poezii al lui Vlad Drăgoi. Apare în toamnă.
Anastasia Gavrilovici a publicat anul trecut volumul de poezie Industria liniștirii adulților, la Casa de Editură Max Blecher, recompensat cu numeroase premii pentru debut. Doris Mironescu scrie pe coperta a patra: „Anastasia Gavrilovici scrie o poezie energică, chiar exuberantă, despre o lume în bună măsură falsă, căreia îi refuză universurile compensatorii, pasiunile mimate, fericirea-paleativ”. Am dialogat cu Anastasia, încercând să aflăm mai multe despre lucrurile care-i fac inima să fie precum un „origami”, despre liniștea perfectă sau luciditatea dezechilibrului.
„Poezia Ruxandrei Novac scapă unei clasări în pluton tocmai pentru că nu mimează disperarea, cum nu mimează nici ironia față de propria disperare.” – Andrei Bodiu (2004)
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Cristina Stancu, care pornește de la texte de Ulrike Almut Sandig, Jan Wagner, Elke Erb, Daniel Falb și Uljana Wolf.
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Nicoleta Nap, care pornește de la texte de Ernst Jandl și Kurt Marti.
„Faţă de poezia care a consacrat-o pe autoare, Sputnik în grădină aduce o răsturnare la nivelul percepţiei spaţiului, claustrarea facând loc unei deschideri rezonante. Tipul de observaţie practicat aici de Gabi Eftimie instituie nişte standarde de precizie senzorială necunoscute pînă acum în poezia română contemporană.” – Andrei DOBOȘ
„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însăți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu scriitoarea Krista Szöcs.
La Editura Paralela 45 a apărut volumul de poezie Hype, de Hose Pablo. Marius Ianuș scrie pe coperta a patra: „Hose Pablo e un histrion, un specialist al gesturilor poetice cu dublu, triplu sau quadruplu înțeles.” Am dialogat cu Hose Pablo despre ce este hype și anti hype:
„Fotocrom Paradis este un volum de poeme absolut superbe. Vocea de siri în epifanie m-a rupt. După ce am citit am rămas cu o stranie senzație de nostalgie cumplită după niște lucruri pe care nu le-am trăit niciodată. Și nu mai am chef să zic nimic deștept/teoretic. Superbe.” – Ștefan BAGHIU
Dan Negară a debutat la finalul anului 2019 cu volumul de poezie „triphopuri” (Editura Paralela 45). S-a născut în `89 în Republica Moldova, frecventează Cenaclul Republica din Chișinău și a publicat versuri în câteva reviste de limbă română și engleză. Un dialog cu Dan Negară despre Otto Dix, țări cyberpunk și alte specii raționale:
Gelu Diaconu a publicat la finalul anului trecut volumul de poezie Ziua în care a murit John Lennon, Casa de editură Max Blecher. Despre acesta, Constantin Abăluță scrie pe coperta a patra: „Balada anilor ‘80 și a vârstei de 17 ani, rock, Woody Allen, m. ivănescu, dezamăgiri, petreceri adolescentine, urâțenia lumii, revolte înăbușite, un fel de muzică preclasică a epocii noastre, film derulat cu încetinitorul, în felul neuitatelor pelicule cehoslovace în care relația părinți-copii e una zbuciumată, traumatizantă, din când în când sinteze imagistice de mare calibru poetic.”
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Începem cu scriitoarea Ioana Miron, care pornește de la texte de Christian Morgenstern, Eduard Mörike și Georg Kulka.
B.C.: De ce scrii? Ce vrei de la arta ta?
G.B.: E o încercare de a stabili un echilibru cu non-umanul (aș vrea să evit cuvântul criză, sincer).
Un interviu cu Radu Vancu, pornind de la volumul de poezie Psalmi, Casa de Editură Max Blecher, 2019.
Julia Grinberg s-a născut în 1970 în URSS, a crescut în fosta DDR și mai apoi în Ucraina. Din anul 2000 trăiește în Germania, lângă Wiesbaden. După absolvirea Facultății de Chimie a lucrat în domeniul farmaceutic. Are diverse calificări profesionale și lucrează în prezent în sectorul vinificației.
Poeme scrise de ea în limba germană au apărut în revistele Fixpoetry, Signaturen, Mosaik, Außer.Dem și antologiile Versnetz_zwölf, all over heimat și Seitenstechen, editura Homunculus. Volumul ei de debut kill-you-darlinge a fost publicat în 2019 de editura Gutleut-Verlag.
„scrum e jazz, e rock and roll, e poezie” – Alexandru Vakulovski
Un dialog cu Veronica Ștefăneț:
Bogdan Ghiu scrie și publică poezie, eseuri (despre literatură, filosofie, media, artă contemporană, arhitectură, teoria și pedagogia traducerii, politică) și traduceri din filosofia și literatura franceză. În momentul de față susține două rubrici săptămânale (în Observator cultural și pe LiterNet) și o rubrică cotidiană despre oraș (la Radio România Cultural).
„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însuți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, deschidem această serie de întrebări și răspunsuri cu scriitorul Ștefan Bolea:
„Dacă Paul Celan ar fi în fața ta, ce l-ai întreba? Ce crezi că ți-ar răspunde? Cum ți-ai răspunde tu însuți acestei întrebări?” În 2020, anul în care se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Paul Celan, continuăm această serie de întrebări și răspunsuri cu Cosmin Dragoste (filolog, specializat în civilizaţia şi literatura germană preclasică, traducere şi retroversiune, respectiv literatura de expresie germană din România):
La Editura Tracus Arte a apărut în 2019 volumul un cap pentru un coș de gunoi, de Artur Cojocaru, volum câștigător al premiului Budila-Express, în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina” 2019. Un dialog cu Artur Cojocaru:
Hose Pablo e un histrion, un specialist al gesturilor poetice cu dublu, triplu sau quadruplu înțeles. Cum am fost și eu cândva. (Marius Ianuș)
O iubire care năclăiește paginile acestui volum, care va amărî pântecul tău, dar care pre limbă va fi dulce ca mierea.” (Florentin Popa)