trec de la aer liber la aer condiționat, mă pregătesc
pe locul dinainte ales, o suprafață fără asperități
parcelată de saltele fitness,
aici mă apăr de vreme și stres, de
Verile dogoritoare, toride, setea din gâtlej, praful pământului.
Corpul nu-i făcut pentru așa ceva, doare și e istovit. Pentru că nu ești piatră sau copac.
Materia din care ești făcut nu rezistă în fața naturii, e o materie derizorie, perisabilă1.
aici mă întăresc, încordez grupele de mușchi, look-ul modest,
creez rutină cu corpul care încă se visează în formă.
o să scot sufletul din mine într-un mod onest.
aștept să treacă timpul, îl pierd fără să simt că-l pierd,
ganterele fac realitatea mai reală,
obiecte imune la exces
de emoție, adaos inutil de sens,
simțul pervers al posesiei.
le las exact așa cum le-am găsit,
contribui la utilitatea universală
a oricărui accesoriu, aparat de gym.
,,uneori plâng după corpul perfect ce nu există
Dar corpul perfect este corpul mai corp decât poate el să fie,
Iar restul sunt vise de-ale oamenilor,
Miopia celui care vede puțin”2 compensată cu date despre
procese chimice la nivel micro. m-am obișnuit să le produc, nu să le simt, cum se întâmplă cu
mâncarea eco fără gust, cu binele în general, auster, un pic pervers.
nu am așteptări, nu mă gândesc la nimic,
execut
și devine tot mai ușor să trăiesc
și găsesc bucurie în acceptarea că fac, totuși, ceva cu mine
confirmat fidel în oglinzi.
execut cu spor mai mult că trebuie, nu că vreau,
tot mai impersonal, tot mai corect,
aerul intră și iese din mine pur, fără afect.
mă întind, poziția învinsului și a celui relaxat coincid perfect,
,,un convalescent al Momentului”
în contact direct cu pământul: tălpi, spate, cap,
m-am abandonat de bună voie gravitației,
nu mai am cum să mă prăbușesc
sub minima mândrie că încă mai pot
să trag de mine, în numerotare inversă, de la 8 la 0, cu pauză de câteva secunde între serii.
de la zero am senzația că ceva va imploda
sau că voi începe ceva nou,
dar totul se va repeta,
Totul se pregătește să se lase din nou în jos.3
pe drumul lung către rezultat,
o viață mai bună, un stil de viață mai echilibrat.
existența umană are multe etaje, ochiul vede o singură posibilitate, dar în suflet sunt reunite
toate posibilitățile.4
mai puțin pacea muncită pe fondul unui psihic advers.
Ceea ce faci decide asupra a ceea ce spui 5
și ceea ce nu. las serotonina să-și facă de cap,
femeia are mai mulți receptori pentru hormonul fericirii decât un bărbat
și-mi imaginez ce simt, dar nu văd: un creier inundat
proporțional cu corpul transpirat.
1 Herta Müller, Patria mea era un sâmbure de măr, trad. de Alexandru Al. Șahighian, Humanitas, 2016, pag. 6
2 Fernando Pessoa, Opera poetică, trad. de Dinu Flămând, Humanitas, 2011
3 W.G. Sebald, Inelele lui Saturn, trad. De Vasile V. Poenaru, Art, 2021, p. 187, Art, 2021
4 Franz Kafka, Corespondență (II), RAO, 2006, p. 53
5 Herta Müller, op. cit., p. 71
