| © royalty free

Mircea Andrei Florea: „there’s no running from the apocalypse”

În acest an ne (re)amintim de Friedrich Dürrenmatt, unul dintre cei mai importanți dramaturgi și prozatori ai secolului XX. La 100 de ani de la nașterea sa, scriitori și artiști din diferite domenii interacționează cu scrierile sale, iar invitatul de astăzi este Mircea Andrei Florea:

H. şedea ursuz lângă mine, la volan, absorbit,

concentrat să urmărească drumul anevoios.

urmărea teleghidat limba de asfalt iluminată de far,

trosneau frunze și crengi, le lua pasiv pe sub roți,

doze de bere săreau brutal în părți, ca niște pești în năvod

 

a ce miroase afară’ a putred, a humă și ploaie

a rânced, broscariță — prea mult.

a pește și baltă’ închise geamul, apăsă

mai tare pe accelerație.

nu îmi vorbise de o oră, ceva îl irita, simțeam că eu

prin orice făceam. amândoi eram morți, îmi părea rău

că primisem propunerea lui şi blestemam

whisky-ul şi Medominul.

 

și mai înainte mi se părea că văd pești pe marginea drumului,

că-ți sar de sub roți’ ce spuneam îl irita, dar continua

să conducă după lumina de far, ‘nici n-ar fi așa ciudat, neverosimil

dacă pică o tornadă pe un lac, peștii și algele-s ridicați

norii îi poartă și se descarcă cu ei

 

pești înghețați, ca niște pietroaie, la ce viteză am

m-ar fi scos afară de pe șosea— facil, mă enerva

voiam ziua, să ne aducă speranță lumina

să putem continua

situaţia se îmbunătăţi încetul cu

încetul. Valea reapăru cu contur mai firesc.

Pretutindeni ferme, ici-colo mici fabrici,

curăţenie şi austeritate şi, în cele din urmă, şoseaua

și soarele hologramă, pată de albeață

strălucind peste ea

 

ce vezi în ceață’, animale din sticlă, prezențe ambigue

cu blană selenă, blană licheni, ne priveau

atât cât se simțeau și ele privite de prădători

pentru o clipă m-am gândit la animalul rănit

cu ochii neon, la mila puterilor

ascuns într-un spațiu umbros

nu știu, sunt mort, aș vrea să adorm

 

Am oprit la o staţie de benzină.

am trecut la volan, H. s-a culcat pe banchetă

 

  • citatele folosite sunt din volumul Făgăduiala, de Friedrich Dürrenmatt (ed. Humanitas, 2003)

_

Mircea Andrei Florea (n. 1996, București) este absolvent al Facultății de Matematică din cadrul Universității București și al unui masterat de Algebră, Geometrie și Criptografie. A citit la Clubul de lectură Institutul Blecher (2015, 2016), a participat la Festivalul „Zona nouă” (2018) și a publicat poezie în reviste și pe platforme online („Poesis internațional”, „Vatra”, „Echinox”, „Subcapitol”, „Steaua”, „DLITE”). În 2020 a debutat la editura Casa de Editură Max Blecher cu volumul Larvae, colecția „Opera Prima”.

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar urmează să apară în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz.

Citește mai mult:

Dimineți de cretacic

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Nicoleta Nap, care pornește de la texte de Ernst Jandl și Kurt Marti.

Artiom Oleacu: „De ambii părinții ai nevoie când ești mic”

Artiom Oleacu a publicat recent volumul de poezie „Spinner”, la editura Prut. Artiom Oleacu se reîntoarce spre scenă, creând un poem dialogic tată-fiu, cu o mare putere de convingere și cu o suficientă influență din experiența dramaturgului.

Bogdan-Alexandru Stănescu: „Adorabilii etrusci are la origine mai multe puneri în scenă”

La finalul anului trecut apărea volumul de poezie Adorabilii etrusci, de Bogdan-Alexandru Stănescu, la Editura Charmides. Despre acest volum, Mirela Nagâț scria: „În turbionul cultural al lui Bogdan-Alexandru Stănescu se amestecă omul din Porlock (inoportunul de serviciu care-l făcuse pe Coleridge să-şi rateze transa poetică), Cimitirul marin al lui Valéry, ultimul împărat roman păgân, Iulian Apostatul, Origene cel autocastrat, eroinele feminine celebre imaginate de Thomas Mann, Sabato sau Cortázar, şi alţii, convocaţi fără ostentaţie, cu autoironie şi umor”.