Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Alexander Pau Englert

Trei poeme de Gerhard Falkner

Gerhard Falkner (n. 1951) este unul dintre cei mai relevanți poeți contemporani. A publicat numeroase volume de poezie printre care „Hölderlin Reparatur“, pentru care a obținut în anul 2009 Premiul „Peter Huchel”. Pentru nuvela „Bruno“ i-a fost acordat în 2008 Premiul pentru Literatură Kranichstein. Gerhard Falkner trăiește în Berlin și Bavaria.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

regret

în visele mele n-au existat femei
doar ferestre, sticle goale
copaci în care noaptea atârna
precum un stomac balonat
era bizar cum buzele
nășteau burți, cum chinul și
așteptarea se îmbrățișau temătoare
aranjate farfuriile albe, dure
în care regretul încolțea
precum o sămânță de fasole
după care aerul s-a ridicat
pentru a traversa
fără să lase nimic în urmă
în afară de
acest potop
de imagini arse.

ÎN GRÜNINGEN. NIMIC ÎN AFARĂ DE DURERE.

Pășesc desculț în față la Deutsche Bank
și vorbesc despre omul cu haina striată –
omul cu haina striată luat prin surpindere dimineața
în fața unui strat de oase
de lamentabila armonie
dintre inutilitate și ciripitul păsărilor
bărbatul cu haina striată vede
viața cum își mișcă țepii
vede, cum oasele prind rădăcini
și se înalță
cum inutilitatea se așează
pe stânca ei preferată și cântă
se uită în căușul palmei sale goale
la firele întinse
și citește: ianuarie 97. În Grüningen.
Nimic în afară de durere.

Bitburger, Köstritzer, Krombacher

râd către granițele deschise
și împodobesc cu iscusință
cuvintele serbede
vreau să mă închei cu furia mută
cu care vara
arde acoperișurile
vreau să-mi potolesc
setea
de imagini statice
într-un damf de tei și mușețel
și în sfârșit vreau să pot spune
că rândurile acestea
peste care inimaginabilul
a aruncat o privire
prin șorțul din cuvinte frumoase
nu v-au fost prezentate de Bitburger

Din Gerhard Falkner, Endogene Gedichte/Poeme endogene, editura DuMont, 2000, poeme traduse cu permisiunea autorului

© DuMont

Manuela Klenke
Manuela Klenke
Manuela Klenke (n. 1984) este absolventă a Facultății de Litere (germană/engleză) din cadrul Universității Babeş-Bolyai din Cluj și a Universității din Osnabrück. Din 2010 până în 2018 a predat cursuri de germană ca limbă străină (VHS, Akademie Überlingen). În 2017 a obținut o bursă din partea DÜF pentru traducerea în germană a romanului Interior zero de Lavinia Braniște. În momentul de față lucrează la traducerea volumului de proză scurtă Sȋnii verzi de Florin Iaru. Traducerile ei au apărut în numeroase publicații literare (mosaik, Salz, außer.dem, Steaua, Poesis international).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Doina Ruști: „Ne așteptăm ca în primul rând cititorul de proză eliadescă să se îndrepte spre noi”

Recent, a apărut volumul „Treisprezece. Proză fantastică”, în colecția „Biblioteca de proză contemporană” de la editura Litera. Treisprezece scriitori semnează povestiri în registru fantastic, abordând varii teme, de la hibridul monstruos la granița labilă dintre viață și moarte ori la condiția de fantomă prinsă între lumi. Cei treisprezece prozatori sunt (în ordinea apariției în volum): Pavel Nedelcu, Bogdan Răileanu, Iulia Micu, Lucian Mîndruță, Mihai Ene, Cosmin Leucuța, Doina Ruști, Tudor Ganea, Alexandru Trușcă, Mihail Victus, Octavian Soviany, Iulia Pană, Radu Găvan. Un dialog cu scriitoarea Doina Ruști, coordonatoarea colecției „Biblioteca de proză contemporană”:

Două poezii de Iris Nuțu

B. C.: De ce scrii, ce vrei de la arta ta?
I. N.: Ca să procesez tot ce mi se întâmplă, fac playlist-uri/soundtrack-uri pentru fiecare perioadă din viața mea – și scriu. Nu pot să nu scriu, cum nu pot să merg pe stradă fără muzică în căști, numai că scrisul propriu-zis seamănă mai mult cu procesul de deznodare a căștilor decât cu ascultatul. Mi-ar plăcea ca poemele mele să facă din timpul cuiva ce face muzica pentru mine cu timpul mort până la metrou.

Două poezii de Anastasia Fuioagă

Anastasia Fuioagă: „Momentan scriu mai mult poezie, poate pentru că, sub aspect formal, simt că se potrivește mai bine cu ceea ce îmi impulsionează imaginația. „

Trei poezii de Adelina Pascale

Adelina Pascale: „Scriu rar, despre lucruri care mă liniștesc și lucruri care mă provoacă. Nu am liniaritate în scris, dar încerc o geografie a instrumentelor personale de disecție. În momentul ăsta parcurg Asia.”