| © Mihai Surdu

Trei poeme de Ilya Kaminsky

În 2019, Ilya Kaminsky, poet american născut în Ucraina, a publicat „Republica surdă”, un volum de versuri receptat de către critica literară ca parabolă a atrocităților războiului și a tăcerii colective în fața acestora. Traducere din limba engleză de Gabriel Daliș.

Am trăit fericiţi în timpul războiului

Iar când au bombardat casele altor oameni, noi

am protestat
dar nu destul, ne-am opus dar nu

destul. Eram
în patul meu, în jurul patului meu America

se prăbușea: casă nevăzută după casă nevăzută după casă nevăzută –

am luat un scaun afară și am privit soarele.

În a șasea lună
a unei domnii dezastruoase în casa banilor

pe strada banilor în orașul banilor în ţara banilor,
măreaţa noastră ţară a banilor, noi (să ne iertaţi)

am trăit fericiţi în timpul războiului.

Alfonso dă socoteală

Oameni buni, chiar că eraţi o priveliște de pomină
în dimineaţa primelor arestări:

ai noștri, cândva înspăimântaţi, legaţi de paturi, stau drepţi acum ca niște catarge umane –
surzenia trece prin noi ca un fluier de poliţist.

Așa că
depun mărturie:

fiecare dintre noi
ajunge acasă, strigă la un zid, la o sobă, la un frigider, la sine însuși. Iartă-mă,

nu am fost cinstit cu tine,
viaţă –

ţie îţi dau socoteală.
Alerg etcetera cu picioarele și mâinile etcetera alerg pe strada Vasenka etcetera –

Oricui ascultă:
mulţumesc pentru pana de pe limbă,

mulţumesc pentru cearta noastră care se termină, mulţumesc pentru surzenie,
Doamne, asemenea foc

dintr-un chibrit pe care nu tu l-ai aprins.

Astfel e povestea făcută din încăpăţânare și puţin aer

Astfel e povestea făcută din încăpăţânare și puţin aer –
o poveste în limba semnelor, a celor dănţuind muţi înaintea lui Dumnezeu.
Care săreau și se roteau, dând glas consoanelor care se ridică
apărate doar de urechile fiecăruia.
În această liniște noi stăm pe burtă, Doamne!

Lasă-ne să ne spălăm feţele în vânt și să uităm de strictele forme ale afecţiunii.
Lasă femeia însărcinată să ţină în mâini ceva de lut.
Ea crede în Dumnezeu, da, dar și în mamele
din ţara ei, care își dau jos pantofii
și merg. Urmele lor ne șterg sintaxa.
Lasă-i bărbatul să îngenuncheze pe acoperiș, dregându-și glasul
(căci taina răbdării e-n răbdarea soţiei lui).
El, căruia-i sunt dragi acoperișurile, la noapte și la noapte făcând dragoste cu ea și cu uitarea ei –
lasă-i să împrumute amândoi lumina de la orbi.
Vor fi dovezi, vor fi dovezi.
În timp ce elicopterele bombardează străzile, orice deschid,
se va deschide.
Ce este liniștea? Ceva al cerului din noi.


Devenită în scurt timp una dintre cele mai comentate și ovaționate cărți de poezie ale deceniului trecut, „Republica surdă” a depășit vânzările unor eterne fan favourite precum „Iliada” și „Odiseea”.

Structurată ca tragedie clasică, „Republica surdă” înfățișează mecanismele de rezistență ale unei națiuni contemporane nenumite în fața agresiunii militare străine. Citită astăzi, cartea descrie aproape profetic războiul Rusiei împotriva Ucrainei, în poeme care, deși mizează deseori pe alegorie și simbol, rămân concrete și mărturisitoare.

„Republica surdă” a apărut în toamna anului trecut la Casa de editură Max Blecher.

 

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Două poezii de Diana Cornea

Despre „Setări avansate de lumină”, debutul în poezie al Dianei Cornea, Andrei Dósa spune că seamănă cu „o filmare în time-lapse a unui experiment al intimității.” Citiți mai jos două poezii apărute în volumul publicat de autoare la OMG.

Scurt fragment din cea mai recentă nebunie de Bogdan Răileanu

„Să nu lași moartea să te găsească” este povestea lui Arhip, ciobanul care e posibil să fi adus la viață balada „Miorița”. El pornește în transhumanță alături de alți trei ciobani din Munții Vrancei spre cîmpie. Pe drum, cel mai tînăr dintre ei este ucis în condiții neclare. Datoria lui Arhip este acum să-l ducă pe tînărul mort înapoi în satul de munte, iar această călătorie se transformă într-o confruntare cu moartea care îl face pe cioban să-și împlinească destinul – să dea lumii o baladă și un mit fondator. Ca orice autor, Arhip e tentat să pună în poveste experiența lui personală cu moartea. Personajele vorbesc în numele lui. Asasinarea tînărului ciobănaș este doar un pretext pentru a scoate din adîncul lui Arhip un eu tulburat de prezența morții. Citiți mai jos un scurt fragment. Citiți AICI un interviu cu autorul.