MAMA MEA
Mama mea e mai multe:
canal de naștere național
și vrabie
(cu care s-a jucat fetița),
e profesoară
și inventatoare de sisteme politice, e în concediu
cu frânghia în jurul gleznei
și cordonul ombilical în jurul gâtului.
Taică-su trage de ea în pivniță
eu o trag pe acoperiș
așa că rămâne blocată în casa scărilor
în urcatul prin sine,
o mașinărie
pentru îmbunătățirea vieții tuturor.
Ești un nimeni, se aude în șoaptă din pivință,
o piesă în umbră, jucată
pentru tatăl tânăr
din mormântul comun.
Sunt totul, recită Eul meu eliberat,
mama mea face ordine în sufragerie.
Vede praful,
vede timpul,
cunoaște numele,
îl cunoaște pe-al ei.
CERUL DE PESTE BERLIN
Este un spațiu ce poate fi locuit, peste acoperișuri,
unde plonjează gândurile, se înalță din nou,
un șantierist din România sau Bulgaria
ar putea ore întregi aici
visa la cei de acasă, supraveghea pe cei care-l plătesc
s-ar putea uita în jos spre intersecții în pauza de țigară,
lua în considerare istoria orașului, transforma materia dură din care e făcut timpul
într-o așteptare a următoarei luni.
Fiul său a rostit primul cuvânt, fiica lui deja
merge pe bicicletă. Se uită a zecea oară la înregistrare
și își întinde aripile. Scrie: Pe cât de curând!
PESTE NOAPTE, LA FEREASTRĂ
Nu știm cum a venit în existență pădurea,
a apărut peste noapte. Iar cercetătorii care
au găsit în ea (pe lângă palmieri) bromelia
n-au elaborat nicio teorie, există doar partea practică.
Cum ajung toate speciile să conviețuiască,
crește una peste cealaltă
ca într-un nou format de grădină.
Fac cu schimbul,
una o păzește pe alta
care la rândul ei e păzită de cealaltă.
Expediția a adus cu sine o nouă imagine,
nu știm ce e pădurea în sine.
Își schimbă forma imediat ce o înțelegem,
n-avem o stare actuală.
Și dacă facem un pas în ea, ea face un pas în noi.
Bromelia? Se apără,
gândește pentru noi, până ajungem să credem că gândim singuri.
Și dacă ridicăm mâna
o ridicăm împotriva noastră și când spunem:
Nu există pădure,
asta spune pădurea din noi,
se produce doar o nouă transformare.
Ne trezim și vedem că peste noapte, la fereastră
a apărut pădurea.
