| © arhiva autorului

Trei poeme de Mitoș Micleușanu

Mitoș Micleușanu și-a adunat poeziile scrise în ultimii ani într-un volum straniu, hipnotic, rezidual - rezultatul artistic pare compus din resturile unor procese artistice mai mari. „Făină de oase, carne de tun” a apărut zilele acestea la Editura Prut, să-l căutați.

ieși să-ți iei una alta
intri sa vezi ce și cum
ceva se leagă ceva nu
ce chestie fii atent da
de fructe dacă se poate
filmul ăla de ieri slab
s-a făcut unșpe frate
lasă nu-i grav pe bune
mai bine miere mersi
deja e două asta e
gata am fugit auzi
vezi să nu uiți
mii de scuze pardon
nicio problemă
ați rezolvat presupun
stai că nu te aud
glumești nu se poate
o mie de morți omg
ce lume dementă
nu uita hârtiile
alo hai că am ajuns
parcăm dacă putem
lasă-mă dom’le în pace
alo da nu da da da
mai bine mâine
da desigur neapărat
pe la opt vă rog mersi
cum spuneam
l-a părăsit pe bune
nu-s normali
ăla mic e la țară
stai așa mai încet
mai încet că mă doare
poftim care comisie
aha ok se rezolvă
vin în cinci minute
ce prost am fost
ăla retro slim lights
două mii de morți
nu se poate
salut n-am uitat
mâine le ai garantez
cum adică a plecat
hai măi doar am vorbit
oameni neserioși
pe bune acum
și eu ce fac
nu pot azi mai încolo
de la birou da
ba nu lasă lasă
ei ca să vezi
sincronicitate dom’le
chiar la fix incredibil
gata așa facem
cum se mai leagă lucrurile
pe aici vă rog
și altfel cum mai e
da înțeleg o perioadă grea
am auzit am auzit
e horror ce se-ntâmplă
da am fost plecați
nu mai e mai
ce să mai
o secundă vă rog
poftim
trei mii de morți
n-am cuvinte
ce lume
la cât la patru perfect
îmi cer scuze
tre’ să fug
vorbim

***

condoleanțele mele sincere
mult mai sincere decât ale celorlalți
condoleanțe incomparabil mai profunde
și dintr-o durere mai sfâșietoare decât
suma durerilor celorlalți și respectiv
dintr-o pustietate interioară inaccesibilă
celor de față condoleanțe dintr-o adâncime
sufletească insondabilă practic uriașă
comparativ cu adâncimile de protocol
ale celorlalți care au venit cu cearcănele
lor forțate umezite în prealabil și pachetul
de vorbe grave cu pretenție gotică
și grimasele afectate lamentațiile virtuos
orchestrate și totul se scufundă într-un penibil
atât de strident încât condoleanțele mele
pur și simplu sfâșie cortina sterilă
și regretul autentic irumpe ca o dâră
de fiere neagră și înghite procesiunea
cu decedat cu tot și toamna implodează
și totul se scufundă într-o beznă de bazalt
și doar condoleanțele mele mai tună
cu un ecou de chimval devastator
și se extinde deja în gol în lipsa
oricărui timpan viu în lipsa a orice
condoleanțele mele triumfătoare
condoleanțe totale

***

oamenii cuminţi îs niște monştri
fiare precaute şi odioase cuminţenia
e forma lor de apărare cuminţenia
e baioneta lor unsă cu miere
oamenii cuminţi sunt vipere
ei au păţit ceva cândva
au suferit mult şi au hotărât să adopte
o strategie specială de supravieţuire
și oamenii agresivi au păţit ceva cândva
dar ei nu se prefac ei sunt agresivi ca să se
apere fiindcă sunt speriați și fragili
dar oamenii cuminţi sunt mai periculoşi
ei ne atacă cu bunătatea lor
ne violează cu echilibrul lor interior
ne gâtuie cu liniştea lor sufletească
ne străpung cu zâmbetele lor plăpânde
feriţi-vă de oamenii cuminţi
feriţi-vă de oamenii liniştiţi
feriţi-vă de oamenii buni
feriți-vă


Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

6 poezii de Svetlana Cârstean

După succesul ultimei sale cărți de poezie, Editura Nemira a avut grozava idee să reediteze și primele două volume ale Svetlanei Cârstean, „Floarea de menghină” și „Gravitație”.

Veronica D. Niculescu are roman nou – citiți aici un fragment

Toți copiii librăresei este un cîntec al însingurării și-al dragostei care poate fi aducătoare de moarte, din vremurile trăite de cei ce-au fost tineri în anii ’80. Un cîntec pe-al cărui fundal este etalat un întreg evantai de povești cu copii.