sms
s-a înnoptat și a pornit centrala
sunt într-o casă străină
casa ta
îmi vine să mă port bine cu toți
schimb obiectele între ele fac loc
știu de unde vin toate zgomotele
de-o vreme nu mai sunt în apele mele
am senzația asta că de ce sunt aici
că toate bunătățile astea
cum de sunt pentru mine
grija mea e puțină și rară
și n-a fost aici de la început
oamenii sunt foarte răi
știu că și tu crezi la fel
te rog să nu deschizi internetul
mă gândesc cu groază la dispariție
și la bietele organe despre care
nu știm precis cum funcționează
la ora asta în nord
mulți își aprind țigara
pregătesc stângaci canapeaua să zacă
și zic o rugăciune sau pun muzică zen
să se-adune cumva odihna
tihna bolii mici
te-nduioșează când primești odihna lungă
și cum eviți să privești soarele în față
salt brusc din vină în lumină udă – ceață
ce bine-i să mai stai din când în când în dungă
să-i vezi pe alții cum se-ntorc voioși din piață
se-ntinde – din device-uri – spaima să te-ajungă
dar zăbovești un pic, te uiți ce au în pungă
și gândul, deși bun, se duce la verdeață
ce lene, ce răsfăț să stai cu mintea plată
și trivial te porți că s-a mai dus o vară
absurd, dar fără floare de salcâm uscată
cum îți închipui c-o să ai noapte ușoară.
reduci resursele- folositoare odată.
ce bucuros rămâi că-i toamnă și se ară.
am traversat cumva
acum nu mai pot să-ți dau vești proaste
s-au bruiat canalele din spațiu prin care
părți din corpuri să comunice cumva
s-au bruiat canalele de bază prin care
să-ți spun că aici toate-s rele și cad
au trecut atâția ani
noi tot agere tot în zona fertilă
alerte cu precădere dinspre alții
și cu reacții târzii
același ritm
cât de puține reușești să descoperi
până te culci și o tot iei așa
de la capăt
ce mare realizare totuși
noi și corpul – o mare învoială
din care nu ne-a scos nici măcar dragostea
mă descurc cu cei care stau să moară
cam ăsta e punctul final al groazei
mă resetez îmi spun vorbe mari funcționează
fiindcă tot ce-am făcut e pentru mine
chiar dacă prin tine
și chiar dacă aici e iluzia de fapt
