Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
Adelina Pascale | © arhiva personală a autoarei

Trei poezii de Adelina Pascale

Adelina Pascale: "Scriu rar, despre lucruri care mă liniștesc și lucruri care mă provoacă. Nu am liniaritate în scris, dar încerc o geografie a instrumentelor personale de disecție. În momentul ăsta parcurg Asia."
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Nume: Adelina Pascale
Data nașterii: 25 februarie 1995
Locul nașterii: Tulcea
Domiciliu actual: București

DIN SEOCHO ÎN GWANAK

un grup de turiști urmărește
lampioanele care nu se mai întorc
enormi liliaci negri cu pântecele alb
deasupra centrului Gugak

e amiază
nicio adiere de vânt
razele soarelui
transparente și minuscule dantele din nailon
din district în district
când siluetele clădirilor sunt singurele păduri care-nconjoară orașul

te țin de mână suntem înfometați
înțepeniți de-atâta mers
cu ghiozdanele în spate
butelii enorme de scafandru
pregătiți să coborâm la metrou
ca două murene timide înapoi în recif

MAKI FOR 2

prind cu bețișoarele ruloul de orez și mă întind după soya și wasabi
la masa de lângă
se bea sake
și se vorbește despre rata de supraviețuire a gladiatorilor
dacă nu pierzi
mâine de la capăt

peste corpul tău plin de alunițe se întinde soarele
un cărăbuș se împotmolește într-un ambalaj din plastic
și tot ce se-ntâmplă aici se întâmplă cu mine

urmărind restabilirea echilibrului
prin lumina neoanelor
voi continua singură
să mă îndrept spre casă

SHOTURI CU SOJU ȘI SARDINE

în cel mai înalt punct al orașului
deasupra dealurilor
căi ferate și conifere
cerul adâncit în suprafața băltocelor

sub noi turbinele subterane ale metroului
tuneluri laborioase care-mi provoacă doar neliniște
temple luxuriante în care se adăpostesc câinii
când afară începe să plouă

rătăcim prin locuri pe care nu le-am văzut niciodată
locuri în care camioane părăsite invadate
de hibiscus
dispar o dată cu lăsarea nopții

după cină bem ceva
ne așezăm în partea din spate a curții
cei câțiva meteori se apropie
și își continuă ruta

la 21:00
muncitori din Seoul, Lagos și Singapore
caută cele câteva terase care să servescă shoturi cu soju și sardine

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Bogdan Coșa este scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Vlad Drăgoi: „Am lucrat mult pe punchlines și mi-a fost la îndemînă”

Anul trecut apărea la OMG Publishing House volumul „Aer, păsări, bere”, de Vlad Drăgoi, care a atras imediat atenția cititorilor. Ca să o cităm pe Anca Zaharia: „Vlad Drăgoi este poetul ajuns la forma cea mai eficient distilată: nu mai vrea să epateze deloc, ci pare că simte că datorează mai mult mediului înconjurător decât semenilor, luând în calcul mereu simplitatea naturii și mecanismele previzibile după care funcționează aceasta, spre deosebire de oameni.”

Jurnal de Berlin (17): Străin m-am mutat, străin mă mut din nou

“E important să vrei să te schimbi”, spune J. Lui J. îi place să fumeze și să discute ore în șir despre politică. Mie îmi place să fumez și să stau ore în șir în muzee. Sunt sigură că marea Nordului e încă albastră, chiar dacă vara asta nu am reușit să fac baie în ea.

Două poezii de Andrei Zbîrnea

„Poemele lui Zbîrnea sunt ciudate, ca viața, căci într-adevăr sunt zile în care te temi să deschizi ochii și nu ești capabil să distingi între sunetul unui urs iradiat și frica sufocării la nouăzeci de grade. Sunt ciudate, surprinzătoare și curajoase.” (Andrei Crăciun)