Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
Adelina Pascale | © arhiva personală a autoarei

Trei poezii de Adelina Pascale

Adelina Pascale: "Scriu rar, despre lucruri care mă liniștesc și lucruri care mă provoacă. Nu am liniaritate în scris, dar încerc o geografie a instrumentelor personale de disecție. În momentul ăsta parcurg Asia."
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Nume: Adelina Pascale
Data nașterii: 25 februarie 1995
Locul nașterii: Tulcea
Domiciliu actual: București

DIN SEOCHO ÎN GWANAK

un grup de turiști urmărește
lampioanele care nu se mai întorc
enormi liliaci negri cu pântecele alb
deasupra centrului Gugak

e amiază
nicio adiere de vânt
razele soarelui
transparente și minuscule dantele din nailon
din district în district
când siluetele clădirilor sunt singurele păduri care-nconjoară orașul

te țin de mână suntem înfometați
înțepeniți de-atâta mers
cu ghiozdanele în spate
butelii enorme de scafandru
pregătiți să coborâm la metrou
ca două murene timide înapoi în recif

MAKI FOR 2

prind cu bețișoarele ruloul de orez și mă întind după soya și wasabi
la masa de lângă
se bea sake
și se vorbește despre rata de supraviețuire a gladiatorilor
dacă nu pierzi
mâine de la capăt

peste corpul tău plin de alunițe se întinde soarele
un cărăbuș se împotmolește într-un ambalaj din plastic
și tot ce se-ntâmplă aici se întâmplă cu mine

urmărind restabilirea echilibrului
prin lumina neoanelor
voi continua singură
să mă îndrept spre casă

SHOTURI CU SOJU ȘI SARDINE

în cel mai înalt punct al orașului
deasupra dealurilor
căi ferate și conifere
cerul adâncit în suprafața băltocelor

sub noi turbinele subterane ale metroului
tuneluri laborioase care-mi provoacă doar neliniște
temple luxuriante în care se adăpostesc câinii
când afară începe să plouă

rătăcim prin locuri pe care nu le-am văzut niciodată
locuri în care camioane părăsite invadate
de hibiscus
dispar o dată cu lăsarea nopții

după cină bem ceva
ne așezăm în partea din spate a curții
cei câțiva meteori se apropie
și își continuă ruta

la 21:00
muncitori din Seoul, Lagos și Singapore
caută cele câteva terase care să servescă shoturi cu soju și sardine

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Flavia Teoc: „Cred că aproape tot ceea ce nu este uman este sălbatic”

Olga Ștefan a scris pe coperta a patra a antologiei Istoria naturală, de Flavia Teoc (Casa de Editură Max Blecher): „Așa cum Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân inventaria toate adevărurile lumii văzute, dar și narațiuni ca aceea a Korei din Sicyon, care, schițând pe un perete gol umbra iubitului ei absent, născocește pictura, Istoria naturală a Flaviei Teoc e mai mult decât un catalog de imagini: în mărturii tributare structurii simple a parabolei, ea așază în pagină singurătatea străinului, mai veche decât toate tiparele.”

3 poezii de Valeriu A. Cuc

„E poezie din aia cinstită, ca în momentele de grație când ai terminat tot de băut și de fumat și prinzi 10-20 de secunde cu câte unul/una să-i spui tot și toate, fără frica de ridicol.” (Costi Rogozanu)

Ce cărți românești punem sub brad în 2021

Ca-n fiecare vacanță de iarnă, vă recomandăm să puneți sub brad și 10 cărți românești apărute în ultimul an – să aibă de unde alege fiecare membru al familiei.

Nora Gomringer: Ce rămâne intraductibil

Traducerea presupune mult mai mult decât procesul de transfer; ea implică și traducerea percepției. Nora Gomringer vorbește despre colaborarea dintre autoare și traducătoare în explorarea planurilor unui text. Vorbind despre mirosuri, sunete și durerea care îl poartă pe cel ce caută cuvinte la capătul puterilor.