Poezie, Probă de lectură, Rumänische Ecke

Trei poezii de Dan Sociu

„Sînt poezii de adolescent scrise la maturitate, ca și cum conștiința mi s-ar fi dus pînă la capătul celor patru decenii de viață ale mele, s-ar fi izbit de marginea lor ca o bilă de mantă și s-ar fi întors pînă la 17 ani, s-ar fi revirginat, s-ar fi împrospătat, ar fi recăpătat pasiunea metafizică romantică, de care așa-zisului matur din mine îi e atît de sete după atîta apă existențială.”

Nume: Dan Sociu
Data nașterii: 20 mai 1978
Locul nașterii: Botoșani
Domiciliu actual: Londra
Cărți publicate: borcane bine legate, bani pentru încă o săptămînă (Junimea, 2002), Fratele păduche (Vinea, 2003), cîntece eXcesive (Cartea Românească, 2005, 2012), Urbancolia (Polirom, 2008), Nevoi speciale (Polirom, 2008), Pavor nocturn (Cartea Românească, 2011), Combinația (CDPL, 2012), Poezii naive și sentimentale (Cartea Românească, 2012), Mouths dried with hatred (Longleaf Press, University of Virginia, 2012), Vino cu mine știu exact unde mergem (Tracus Arte, 2013), Vino cu mine știu exact unde mergem. Antologie 1999-2014 (Polirom, 2014), Uau (Polirom, 2019), Pluto în Scorpion (Polirom, 2020), 17 poezii (CDPL, 2021).

dragostea ta, și ușoară și grea
cade pe mine ca un munte de nea

fulg după fulg cad pe casa mea în amurg

eu fac foc și focul te-ncălzește
și căldura casei mele te topește

–

cînd mă port cu tine rău
dar tu vii oricum zîmbind
și-aștepți să mă vezi zîmbind
atunci îmi pare foarte rău

că mă țin de-al naibii tare
pleci umilă, aplecată
imediat ce ești plecată
parcă te iubesc mai tare

–

în viața mea mîncată de rugină
a oprit pentru o clipă o regină
și-a revărsat părul regesc pe patul unde
am visat-o
și-a coborît privirea minunată peste mine și
am adorat-o
a stat numai o clipă dar m-a-nălțat la veșnicie
pur pur plutesc prin ceruri de lumină purpurie

Citiți și celelalte paisprezece poezii: © CDPL

Bogdan Coșa

Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Două poezii de Gabriela Vieru

Bogdan Coșa 29/06/2021

B.C.: De ce scrii, ce vrei de la arta ta?
G.V.: Fiindcă e singura modalitate de a mă înțelege, de a înțelege ce mi se întâmplă, singurul mod prin care mă exteriorizez fără să mă simt expusă. Mi-aș dori ca în versurile mele să se regăsească și alți oameni și ca prin ele să mă fac înțeleasă mai bine decât aș face-o spunând direct ce si cum simt.