Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
Denisa Ștefan | © Dana Moica

Trei poezii de Denisa Ștefan

Scriu din foarte multe motive şi cam toate-s egoiste. Scriu pentru a nu mă simţi singură, scriu pentru a mă conecta cu cititorii, scriu pentru a pune un loc de întrebare acolo unde viaţa atârnă de un fir de aţă, scriu pentru a mă confesa.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Nume: Denisa Ștefan
Data nașterii: 12 aprilie 1999
Locul nașterii: Oradea
Domiciliul actual: Oradea/Timișoara
Cărți publicate: şi plath dansa prin bucătărie (Casa de pariuri literare, 2021

Capital

pentru că până la urmă asta este
şi când mergem spre casă mergem
singuri. într-o lume paralelă casa
ar veni la noi ne-ar întreba cum a
fost la muncă dacă am mâncat sau
dacă bem ceva o bere ori o vodcă.
încă suntem aici treji şi blajini ce-a
fost a fost. noi mergem flămânzi dis-
peraţi că nici azi n-a ieşit proiectu’.
urcăm în tramvai cu masca pe nas
aşezăm lunea şi marţea pe scaune
şi dacă n-ar fi ziua de azi probabil
am zâmbi –
dar suntem prea obosiţi şi coborâm
la prima o naştere forţată înainte de
termen iar când vecinul de la cinci
ne salută îi ignorăm colecţia de pă-
puşi porno îi zâmbim pe sub mască
îi facem cu mâna şi cu ultimul dram
de forţă deschidem uşa
păşim înăuntru
şi o luăm
de la capăt

Sfinţii şi Scufiţa Roşie

într-un compartiment de tren
se află un alt compartiment de
tren unde suntem feriţi de oa-
meni şi ploaie. toxicitatea urcă
neanunţată lângă şi ne ascultă
durerea cu un stetoscop.
într-o maşină de cusut două fe-
mei ude se ceartă pe ace şi aţă
ca-ntr-un dormitor fertil.
compartimentul de tren devine
uitare iar maşina de cusut stoar-
ce din noi tot ce-i urât.
amintirea lor ne cotrobăie prin
minte dar tot ce reuşeşte să ia
sunt gânduri de plastic.

La Femme

în loc de război în afghanistan avem
fructe de mare şi tofu în supermarket
un ochi besmetic care vede tot ce faci
atunci când vrei să fii singur între noi
există o intimitate vinovată ca o saco-
şă plină de alimente când tu acasă ai
spanac
iar oamenii cântă în limbi diferite ce
înseamnă de fapt tăcere uşa maşinii
se trânteşte peste degetele tale urâte
dar pe care am învăţat să le iubesc
cine poate rezista în faţa urii noaptea
când pe străzi se trage şi tu strângi sub
plapumă din dinţi

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Două poezii de Andrei Zbîrnea

„Poemele lui Zbîrnea sunt ciudate, ca viața, căci într-adevăr sunt zile în care te temi să deschizi ochii și nu ești capabil să distingi între sunetul unui urs iradiat și frica sufocării la nouăzeci de grade. Sunt ciudate, surprinzătoare și curajoase.” (Andrei Crăciun)

Vlad Drăgoi: „Am lucrat mult pe punchlines și mi-a fost la îndemînă”

Anul trecut apărea la OMG Publishing House volumul „Aer, păsări, bere”, de Vlad Drăgoi, care a atras imediat atenția cititorilor. Ca să o cităm pe Anca Zaharia: „Vlad Drăgoi este poetul ajuns la forma cea mai eficient distilată: nu mai vrea să epateze deloc, ci pare că simte că datorează mai mult mediului înconjurător decât semenilor, luând în calcul mereu simplitatea naturii și mecanismele previzibile după care funcționează aceasta, spre deosebire de oameni.”

Adriana Popescu: Mâine undeva la mare (fragment)

Adriana Popescu s-a născut la München și a lucrat ca scenaristă TV. A scris pentru diverse reviste și a urmat cursurile Facultății de Litere înainte de a se dedica complet romanelor. A publicat peste douăzeci de cărți apărute la diverse edituri prestigioase. Mai scrie sub diverse pseudonime precum Sarah Fischer, Carrie Price sau Adriana Jakob. Cărțile ei au fost traduse în engleză, poloneză și italiană. Autoarea locuiește în încântătorul oraș Stuttgart.