niște obiecte
din cauza melancoliei n-am palton
florile sunt niște obiecte confecționate
fără discernământ
o plictiseală lângă o confuzie
o pustietate
hai să mai facem și economie.
până la capăt
câte pălării purtate câte dușumele
câte ganguri și
câte grădini în spatele gangurilor
dragoste deliruri extaze depresii
o scindare roasă până la capăt
dovedește-mi construcția obiectelor moarte
la rememorarea lor
ești singur și-ai zice că nu mai ești
scurgerile astea mâncătoare de carne
nu emoția ci accentul emoției
o nemișcare a neodihnei
atracția ta ca o anihilare.
măști
în casă ninge și aerul
se înnegrește
abandonează-mă
jocul ăsta mă înfometează
bine-ai venit obiectele sunt lipite
de oase
măștile au îmbătrânit
visez o epuizare lângă o cană cu apă.
Ionel Ciupureanu (n. 1957, Coșoveni, Dolj) a publicat opt volume de poezie: „Pacea poetului” (1994), „Amos” (1996), „Fălci” (1999), „Krampack” (2002), „Adormisem și mă gândeam” (2005), „Mișcări de insectă” (Casa de Editură Max Blecher, 2010), „Venea cel care murisem” (Casa de Editură Max Blecher, 2014), „e timpul să visăm un măcel” (Casa de Editură Max Blecher, 2018) și „hangare” (Casa de Editură Max Blecher, 2022). A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut (1995) și trei premii ale USR, filiala Craiova (2000, 2003, 2011). În anii ‘90 a scris versuri pentru formația punk Terror Art.
