Denisa Ștefan | © Vlad Drăgoi

Un poem de Denisa Ștefan

Ieri am primit acest poem. De obicei nu publicăm ce vine din senin la poșta redacției, dar de data asta am zis că textul Denisei Ștefan e unul intrigant, raw... contra-estival. Vouă cum vi se pare?

sunt un cadavru târât de realitate prin realitate

urăsc învingătorii, ăia care nu pot şi nu ştiu să piardă,
care vin cu slogane TREBUIE
cineva mi-a zis asta azi cât plângeam pe veceu
trebuie să facem atâtea, să fim atâţia oameni, să ne târâm singuri
spre capăt
de aia uneori e mai bine cu ochii închişi, că doar TREBUIE
să ajungem şi la capăt cândva,
aia-i clar, nimeni nu scapă
şi până atunci ne imaginăm că tragem din baloane cu heliu când suntem fumaţi
şi punem sticky notes pe pereţi cu tot ce TREBUIE făcut:
schimbat freon maşină
citit epistemology of the closet de sedgwick
paralizie (de când o fi acest sticky note pe perete?)
paralizie, da.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Un poem de Emilia Ajule

Emilia Ajule este absolventă a Facultății de Litere din Cluj-Napoca; a debutat în 2016 cu volumul de poezii „Jurnalul unor cuvinte ingrate” (Paralela 45).

6 poeme de Daniela Hendea

„H₂X” a apărut zilele acestea la Editura frACTalia și este al doilea volum de poeme al Danielei Hendea – o voce cu totul inedită în peisajul literar autohton.

7 poeme de Paul Celan

„[…] lirica lui Paul Celan, rostită ca dintr-un limb al limbii, reprezintă, asemeni evenimentului despre care dă mărturie, un moment de ruptură. Mesajul său accentuează responsabilitatea poetică și politică totodată. Poeziile lui Celan trebuie înțelese și apărate de toate deturnările de sens la care pot fi supuse.” (George State, traducătorul lui Paul Celan)