Denisa Ștefan | © Vlad Drăgoi

Un poem de Denisa Ștefan

Ieri am primit acest poem. De obicei nu publicăm ce vine din senin la poșta redacției, dar de data asta am zis că textul Denisei Ștefan e unul intrigant, raw... contra-estival. Vouă cum vi se pare?

sunt un cadavru târât de realitate prin realitate

urăsc învingătorii, ăia care nu pot şi nu ştiu să piardă,
care vin cu slogane TREBUIE
cineva mi-a zis asta azi cât plângeam pe veceu
trebuie să facem atâtea, să fim atâţia oameni, să ne târâm singuri
spre capăt
de aia uneori e mai bine cu ochii închişi, că doar TREBUIE
să ajungem şi la capăt cândva,
aia-i clar, nimeni nu scapă
şi până atunci ne imaginăm că tragem din baloane cu heliu când suntem fumaţi
şi punem sticky notes pe pereţi cu tot ce TREBUIE făcut:
schimbat freon maşină
citit epistemology of the closet de sedgwick
paralizie (de când o fi acest sticky note pe perete?)
paralizie, da.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Cosmin Leucuța a scris un roman numai bun de luat în vacanță

„Road-novel, distopie, poveste cu mult suspans, violență bine dozată, dialoguri pe muchie de cuțit, cartea își atinge țelul fără ocolișuri inutile și ne obligă să medităm în cel mai serios mod la propria noastră natură. Am fi pregătiți să facem față unui astfel de univers fără să ne pierdem umanitatea?“ — ANDREI MOCUȚA

O povestire de Bernhard Schlink

În cazul în care căutați ceva ușor de urmărit și totuși deloc frivol, zilele trecute a apărut în librării cel mai recent volum de Bernhard Schlink – în traducerea Marianei Bărbulescu. Vă invităm să citiți primul capitol din „Culorile despărțirii”.