Emilia Ajule | © arhiva autoarei

Un poem de Emilia Ajule

Emilia Ajule este absolventă a Facultății de Litere din Cluj-Napoca; a debutat în 2016 cu volumul de poezii „Jurnalul unor cuvinte ingrate” (Paralela 45).

Катюша

 

Motto: ”De ce nu râzi la glumele cu Катюша?
În țara noastră, orice copil de grădiniță știe
cum stau lucrurile cu Катюша.”

 

în clasa cu neoane suspendate
doamna profesoară a dat câteva exerciții
nu înțelegem
ce avem de făcut, tăcem
poate liniștea-i face bine
dintr-odată se ridică în picioare și
vorbește singură
oare-ar trebui să plec de aici, să plec de aici?
privim cu ochii mari
începe să deseneze cercuri pe tablă, desenăm după ea
se așază la catedră, se trântește cu capul de masă
sunt o proastă, dintre toți proștii de aici
sunt cea mai alterată
dăm din cap, cum s-o contrazicem?
începe să-și muște limba, până
îi atârnă din gură într-un fir de carne
se ridică, își smulge cu dreapta degetele de la stânga
aruncă prin clasă cu ele,
noi le prindem de parcă ar fi un exercițiu de comunicare
își rupe limba și dă cu ea de geam, își scoate ochii
și îi pune în ghiveciul orhideii, apoi din capul ei iese arma
ne ascundem sub bănci, se așază
după ce-și adună ochii, limba, degetele din clasă
de parcă războiul de 14 ani din ea ar lua o pauză
și ne-ntreabă cald:
ce n-ați înțeles?

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Ce cărți nemțești punem sub brad în 2022?

Ca-n fiecare vacanță de iarnă, vă încurajăm să puneți sub brad câteva titluri traduse recent din germană sau reeditate cu succes în ultimul an – să aibă de unde alege fiecare membru al familiei.

Extraordinarul debut al Emei Stere

Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2020, la secțiunea Debut-Proză, Câştigătoarea Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2020
Copiii lui Marcel e o carte grăsuţă şi în general veselă, la care am scris (de mînă), cu multe întreruperi, vreo nouă ani. Datorită sau din cauza ei am dezvoltat diverse obsesii, asupra cărora m-am documentat intens: trăitul într-o comunitate, cultivarea plantelor, teoriile conspiraţiei, oamenii care dispar… Ca Marcel însuşi, mi-am făcut în bibliotecă un raft de utopişti. Am strîns fotografii, am desenat, am făcut calcule şi tabele. M-am distrat foarte bine, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.” (Ema Stere)