Florin Gherman | © arhiva autorului

Un poem de Florin Gherman

Florin Gherman (n. 1993) n-a debutat încă, dar merită urmărit în reviste și pe platformele online care publică poezie românească, are ceva numai al lui.

Acum opt ani mintea mea
era un insectar de albine
făcut de un puști ce înfigea
boldurile doar într-o aripă
lumina se așeza pe firele de

electricitate

ca untul pe o felie de pâine fierbinte
un semn secret & câteva cuvinte rostite
în oglindă
pentru persoanele pe care le cunoșteam
un fel de la revedere forțată
în care trupul a devenit o minge
de ping pong călcată
vântul de toamnă intra în cameră
prin ferestrele  larg deschise
i hold you răsuna din boxa
galbenă
câinele dădea din coadă
& o pauză de concentrare
cam ca sportivii de performanță
am strâns cu putere

m-am trezit în salvare
fuck it man am zis
și că aș vrea o bere o țigară
și puțină compasiune
să mă ajute de acolo
de unde soarele intra
ca într-o conservă de pește
să compun scenarii să construiesc
și reconstruiesc o lume
iar până la acceptare
vindecare and so on
să-mi duc zilele ca un
animal de companie

de atunci am cunoscut iubirea
și nu am lăsat-o să-mi ordoneze viața
( sau așa mi-a plăcut să cred )
am dat cuiva un pumn în față
și m-am simțit buricul pământului
am dansat pe muzică de gangsteri
am făcut promisiuni ce păreau indestructibile
am simțit că dacă ești dorit constant este
uneori mai dureros decât atunci când
ești invizibil
am văzut cum universul digital
crește în și printre noi
ca mușchiul pe pietre creând
un nou ecosistem interior
am scris pe pereți
ghidighici nu-i locul tău aici
fugi și construiește-ți alte drame
uimește-ne puțin

mi-au curs mucii de la atâta plâns
din cauza vreunei tipe sau
vreunui prieten care a dispărut
mult prea devreme
sau a fetiței cu care obișnuiam
să vorbesc înainte să plec la școală
și care a murit înecată cu un sâmbure
dintr-o clătită primită de la o vecină
sau pur și simplu din cauză că nu puteam
să ies din latență chiar dacă asta
nu ar fi schimbat nimic

de atunci niciun taximetrist
nu m-a întrebat unde se îndreaptă lumea
ca pe Andrei Bodiu
dar dacă ar fi făcut-o aș fi tăcut
și m-aș fi gândit la
degetele noastre
atunci când au stat prea mult în apă
și au devenit două plante carnivore la care ne uitam
mirați și nu știam dacă ne dorim
sau nu
să dispară

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Român sau ungur?

Vă invităm să citiți un fragment din „Exodul mieilor”, noua carte a Irinei Georgescu Groza – recent apărută la Editura Nemira.

Cine a câștigat Premiile Sofia Nădejde

Juriul, din care au făcut parte Cristina Ispas, Andreea Pop, Florina Pîrjol, Cosmin Borza și Vlad Pojoga, a desemnat ieri titlurile câștigătoare ale Premiilor Sofia Nădejde – ediția a IV-a.

Am deschis de cinci ori marele roman al lui Ingeborg Bachmann

„Ingeborg Bachmann este prima femeie din literatura postbelică de limbă germană care a descris, cu mijloace radical poetice, efectele războiului, ale torturii, ale distrugerii asupra societății și a relațiilor dintre bărbați și femei.” (Elfriede Jelinek)

Thomas Mann vs. Carantina, 1-1 la pauză

Dat fiind că limitările pe care suntem nevoiți să le acceptăm în această perioadă au calitatea de a influența în special modul în care percepem timpul, ne-am amintim un fragment din romanul „Muntele vrăjit”