Ileana Negrea | © arhiva autoarei

Un poem de Ileana Negrea

Ileana Negrea (n. 1984, Ploiești) este câștigătoarea de anul acesta a Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu pentru debut. Citiți mai jos un poem necesar.

Domnia esteticii se sfârșește cu mine

Exoticizată
Glamorizată
Instrumentalizată
Invizibilizată

Supusă
Regulilor și disciplinei

Supusă
Curentelor literare
Canoanelor literare
Esteticii literare

Supusă

Premisa de a fi seducătoare
Premisa de a fi mamă și fiică și soție
De a scrie cu copilul la șold
De a scrie cu copilul în pântec
De a scrie cu copilul în minte
De a scrie depersonalizându-te
De a crea identități hibride
De a fugi de propriul adevăr
De a te reinventa în alte existențe
De a crea o persona poetică
De a nu mai fi
Doar
Femeie

Sunt doar femeie

Cu menstruații abundente
Cu amintiri de pe masa de biopsie
Cu traiul sub umbrela provizoratului
Pe care o tot mut după mine
Cu iubite iubiți
Al căror număr nu mai contează
Al căror număr nu mă definește
Al căror număr îl țin pentru mine

Sunt doar femeie

Unde doar e o multitudine
Un infinit doldora de posibilități
De a nu mă putea întoarce singură seara acasă
De a nu putea negocia cu lucrătorii/vânzătorii/superiorii bărbați
De a nu avea zile libere pentru sănătatea mea mintală
Până ajung la colaps
Până ajung în pat
De unde îmi duc neelegant
În chip virtual
Ceea ce numim viață

Și doare ca dracul
Tot ceea ce numim viață
Toată invalidarea
Toate justificările
Toate lacrimile pe care nu pot să le produc
Pentru a fi crezută
Că nu pot și nu pot
Face față capitalismului
Sexismului
Sanismului
Antifeminismului

Anacronică
Diacronică
În suferințele mele cronică

Mă prezint mereu și mereu
Ca o intersecție
În care șade un cuțit de argint
O năframă cu fir de aur
Un basm răstălmăcit
De cea mai bună prietenă

Cele mai bune prietene
Sunt cele care NU judecă
Care au munți de răbdare
Și vin cu munții la mine

Și în fața lor pot să plâng
Să șoptesc
(Altfel urlu)
Să îmi fiu învățând de la ele
Și eu mie tot prietenă

Pentru că
Sunt doar o femeie

Câteodată beată
Și nu de fericire
Câteodată precaută
Și nu din fericire
Câteodată cuminte
Și nu e o fericire

Scriu pentru că trebuie
Scriu pentru că vreau
Scriu pentru că mi-e foarte foarte frică
Scriu pentru că visez
La o lume mai dreaptă
Pentru că nu am spațiu
Pentru că nu am aer
Pentru că nu am avut multă vreme repere
Pentru că cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume
Și câtă recunoaștere atâta recunoștință
Că nu sunt singura care face asta

Dar
E și asta o muncă

Pentru că lucrurile AU nume

Violul se cheamă viol
Misoginia se cheamă misoginie
Homofobia se cheamă homofobie
Și toate urile se cheamă tot ură
Toate violențele se cheamă tot ură
Tot martiriul acesta absolut nenecesar
Face voci ca a mea necesare
Furia e singura ieșire
Din ură
Contrapunerea adevărului nostru
E singura ieșire
Din ură

Dincolo de forma de expresie
Conținutul

Domnia esteticii se sfârșește cu mine
Acum și aici

Sunt o poetă nebună
Și mândră până peste măsură
Și grasă până peste măsură
Și queer până la oare care ar fi o măsură
Săracă până un pic sub măsură
Și în scris nu am ritm rimă măsură

De aceea
Domnia esteticii se sfârșește cu mine

Vă mulțumesc pentru nominalizare
Vanitatea adultei
Setea de validare a copilei
Dorința de a sta la masa OAMENILOR MARI
În literatură și nu numai
Bucuria de a îmi fi rostit numele
De a mi se confirma că exist
În lista potrivită
În gașca potrivită
În lumea potrivită
O lume de fete
Cioplită și ea
După chipul și asemănarea bărbatului

Domnia esteticii se sfârșește cu mine

Competiția dezbină și ne cucerește
Ne întoarce una împotriva celeilalte
Ne alege și ne pune cunună
Vestale ale unui foc sacru
Din care s-a născut Marea Literatură
Ierarhiile ne împart în bune și mai puțin bune
Pun în taler soră și soră
Și cineva legată la ochi cântărește
A cui e onoarea prestigiul FRUMOSUL

Dar
Domnia esteticii se sfârșește cu mine

Cu femeile precare
Cu femeile nebune sau neurodivergente
Cu femeile grase
Cu femeile cu dizabilități
Cu cele care nu au o casă
Cu muncitoarele din fabrici
Cu lucrătoarele sexuale
Cu femeile trans
Cu poetele teziste
Cu feminismul acesta
Pe care îl disipăm prin toți porii paginii
La făclia căruia scriem
Ceea ce voi numiți orori/exagerare

Feminismul vă va părea un scandal
Până nu vom fi toate libere

Nu ne vom opri din scris
Până nu vom fi toate libere

Până nu vom mai arde în Congo
În Statele Unite ale Americii
În Mexic
Sau în România

Până nu ne vom înfrunta tații
Frații și partenerii
Scriitorii care ne numesc prepelițe
Detractorii

Pe cei pe care îi iubim
Și de care ne temem

Pe cei pe care îi iubim
Și alături de care nu trăim adevărul nostru

Pe cei pe care îi iubim
Și care ne ard trupurile sau versurile

Care ne aruncă la ghena istoriei
Unde ne vom găsi una pe alta
De unde ieșim pe rând cățărându-ne
Una pe umerii celeilalte

Domnia esteticii se sfârșește cu mine

Și apoi
Mișa
Nóra
Ada
Maria
Mara
Oana
Ioana
Veda
Elena
Mădălina

Domnia esteticii se sfârșește cu noi

Textele noastre:
Experiment
Repetiție
Cuvinte bine ascuțite
MAJUSCULE
Demascare

Textele noastre:
Mărturie nemediată
Franchețe
Grijă față de celelalte
Responsabilitate colectivă
Împărțirea puterii
Recunoașterea privilegiilor
Conștiință de sine
Incluziune
Luptă împotriva tuturor formelor de injustiție

Domnia esteticii se sfârșește cu noi

Acesta este doar începutul

ACESTA
ESTE
DOAR
ÎNCEPUTUL

Domnia esteticii se sfârșește cu noi

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Cele mai frumoase poezii ale generației 2000

Alexandru Cosmescu și Anastasia Gavrilovici au îngrijit recent o foarte frumoasă antologie de poezie a generației 2000, „Cine nu e mângâiat nu există” (Editura Cartier). Citiți mai jos 13 din cele peste 130 de texte adunate de ei în volum.

7 sfaturi pentru începători de la 7 scriitori români

În încheierea interviurilor realizate pentru DLITE am adresat adesea aceeași întrebare: dacă intervievatul ar fi să recomande un singur lucru unui confrate începător, care ar fi acela? Iată ce au răspuns 7 dintre scriitori români pe care i-am abordat în ultimul timp.

Un poem de Miruna Vlada

Miruna Vlada pregătește un nou volum de poezii, intitulat „Prematur”. Poemul de mai jos, ține să menționeze autoarea, a fost scris în contextul retragerii recente a Turciei din Convenția de la Istambul.