Împlântat în gâtul unui om, un glonț…
Împlântat în gâtul unui om, un glonț arată ca un ochi, cusut în carne,
ochi ce se uită înapoi la soarta ta.
Cine l-a împușcat acolo? Cine a dat ordinul, care-i acela?
Cine-l va îngropa pe mort și pe câți bani?
Când vine vorba despre om, războiul e începutul și sfârșitul.
Oricine te-ar ataca, nu-i întoarce spatele.
Zis-a Domnul: Pentru că poporul meu e nesăbuit, nu M-a cunoscut,
sunt copii fără minte și nu pot pricepe.
Însă copiii se simt la fel de puternici ca mașinile lor de cusut,
produse în masă, cu o mulțime de croitorese care să repare:
unele cârpesc găuri, altele îndreaptă oasele gâtului,
iar cele mai multe cos nasturii care-au fost smulși din mâini.
Și zis-a Domnul: Sunt chibzuiți la făcut rele – însă,
zice Domnul – nu știu cum să-ncropească binele.
Însă copiii, dacă supraviețuiesc, spun c-a fost noroc
iar dacă mor, cred că a fost ieri,
astăzi e o altă zi,
iar croitorelese le dau un giulgiu, și spun: „Îmbracă-l.”
Cât să mai îndurăm steagurile, trâmbițele care ne cheamă în iureș?
Ce bestie s-a trezit? Unde au aterizat forțele noastre de luptă?
Cine l-a împușcat în spate pe acel om? Cine a dat ordinul?
Cine-i va face îngropăcinea și pe câți bani?
Traducere de Gabriel Daliș
Poemul “Împlântat în gâtul unui om, un glonț…” face parte din volumul The Country Where Everyone’s Name Is Fear de Ludmila și Boris Khersonsky, în curs de apariție în America, într-o ediție îngrijită de Katie Farris și Ilya Kaminsky.
