| © Mihai Surdu

Un poem de Ludmila Khersonsky

Ludmila Khersonsky (n. 1964) este o poetă și traducătoare din Ucraina, autoare a trei volume de versuri. Poezia ei a primit câteva premii importante și a fost tradusă în germană, lituaniană și engleză. Trăiește la Odesa.

Împlântat în gâtul unui om, un glonț…

Împlântat în gâtul unui om, un glonț arată ca un ochi, cusut în carne,
ochi ce se uită înapoi la soarta ta.
Cine l-a împușcat acolo? Cine a dat ordinul, care-i acela?
Cine-l va îngropa pe mort și pe câți bani?
Când vine vorba despre om, războiul e începutul și sfârșitul.
Oricine te-ar ataca, nu-i întoarce spatele.
Zis-a Domnul: Pentru că poporul meu e nesăbuit, nu M-a cunoscut,
sunt copii fără minte și nu pot pricepe.
Însă copiii se simt la fel de puternici ca mașinile lor de cusut,
produse în masă, cu o mulțime de croitorese care să repare:
unele cârpesc găuri, altele îndreaptă oasele gâtului,
iar cele mai multe cos nasturii care-au fost smulși din mâini.
Și zis-a Domnul: Sunt chibzuiți la făcut rele – însă,
zice Domnul – nu știu cum să-ncropească binele.
Însă copiii, dacă supraviețuiesc, spun c-a fost noroc
iar dacă mor, cred că a fost ieri,
astăzi e o altă zi,
iar croitorelese le dau un giulgiu, și spun: „Îmbracă-l.”
Cât să mai îndurăm steagurile, trâmbițele care ne cheamă în iureș?
Ce bestie s-a trezit? Unde au aterizat forțele noastre de luptă?
Cine l-a împușcat în spate pe acel om? Cine a dat ordinul?
Cine-i va face îngropăcinea și pe câți bani?

Traducere de Gabriel Daliș


Poemul “Împlântat în gâtul unui om, un glonț…” face parte din volumul The Country Where Everyone’s Name Is Fear de Ludmila și Boris Khersonsky, în curs de apariție în America, într-o ediție îngrijită de Katie Farris și Ilya Kaminsky.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Ce să citești când nu mai ai chef să citești nimic

Într-o după-amiază am simțit că nu mai pot să lucrez; nu mai puteam să fiu atent la ce pigulisem până atunci. Se și întunecase parcă dintr-o dată, abia dacă îmi mai vedeam mâinile în lumina monitorului.

Ultrarâsul

„Supraviețuire” se așază alături de „Efectele secundare ale vieții” și de „Șapte Octombrie” în ceea ce poate fi privit ca o trilogie.
Citiți mai jos un fragment din cel mai recent roman al lui Vlad Zografi.

Două poezii de Lucian Brad

Ce a ajuns să fie numit experiment literar suferă de superficial sau reducere la tematic. Un lucru bun că avem „Un om mai important decât oamenii”, unde autorii sunt puși nu doar în descrieri atmosferice și puncte de reflecție, dar în colaborare — oameni fizici care împreună obțin texte cu voci în contrast, dialog, progresie și paralel. (Claudiu Ioan Maftei)

Un poem inedit de Emilian Galaicu-Păun

Pentru că vom publica în curând un interviu cu Emilian Galaicu-Păun, de data asta, în dialog cu alți zece scriitori moldoveni, am zis să vedem și ce mai scrie redactorul-șef al editurii Cartier.