Mihók Tamás | © arhiva autorului

Un poem de Mihók Tamás

Mihók Tamás e poet, traducător - din maghiară în română și din română în maghiară - și redactor-șef adjunct la revista Familia.

bla, bla, allez, allez

drumul cu zouhir la bucurești a fost ghriba,
multă pudră, praf de complezențe interculturale
peste crăpăturile micilor noastre istorii
unele soft, altele sfărâmătoare.
ne-am felicitat de la un punct încolo
că blablacar ni l-a scos tocmai pe el în cale,
clujovit prin asimilare,
cu bun-simț și glas modulat tehno:
zouhir. spiritul nostru cadaveric,
de angajați anxioși, dădea eroare
în habitaclul lui jovial,
era fâșneț în vorbă și la pedale,
îndrăznea la 100 la oră jocuri de cuvinte
în limba care îl primise cu brațele deschise și sarmale,
urca și cobora pe serpentine
cu o seninătate și-un tupeu postcoloniale,
mai ațipeam pe bancheta din spate și poveștile lui
cu prinți dizgrațioși și femei nemăritate judecate,
cu alcoolul „turistic” din vitrinele formale
și îndoiala pe care o are
față de legea supunerii arăbești
ni se îmbibau, pe nesimțite, în vis
cum în haine parfumurile dulcege, înțepătoare,
cu care parcă fusese dezinfectată mașina
la plecare.
„allah e sfint și profetul e sfint, de acord,
dar regele nu trebuie suveran in, cum i spune, sacralité,
el nu poate gresi in ghindire oare?”
ne-a purtat în copilăria lui
cu străzi împânzite de țesături și mirodenii, și glastre precare,
„tata mai sta acolo cu fratii, toti altii plecat
în sud de france sau macar la rabat.”
ne-a zis de securitate și structuri statale,
ne-a povățuit de căsnicie, de leacuri orientale,
fotbal și protocoale medicale,
fuma moderat, dar tare,
după fiecare episod funny
zvârlea chiștocul ars
pe drumurile naționale
și-și încrețea fruntea tuciurie la noi
în oglinda retrovizoare,
zouhir:
prietene uberist-medicinist,
cu mintea imersată-n maghreb
și picioarele zgribulite pe pedale,
mersi de trip, să fii iubit!

meritai bronz la mondiale.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

4 poezii de Olga Ștefan

Olga Ștefan este câștigătoarea secțiunii „Poezie” în cadrul primei ediții a Burselor și rezidențelor de creație literară Cărturești; proiectul ei, materializat în volumul „Resursa”, va apărea în curând la Casa de Editură Max Blecher.

Ce te face specială, Stela?

Corina Sabău este câștigătoarea Celei De-a Doua Burse de Creație DLITE – ediția 2021, în valoare de 1000 de euro; vă invităm să citiți un fragment din romanul ei în lucru.

Trei poezii de Denisa Ștefan

Scriu din foarte multe motive şi cam toate-s egoiste. Scriu pentru a nu mă simţi singură, scriu pentru a mă conecta cu cititorii, scriu pentru a pune un loc de întrebare acolo unde viaţa atârnă de un fir de aţă, scriu pentru a mă confesa.

Cristian Teodorescu în dialog cu 10 scriitori români

Întrebările au fost formulate – nu neapărat în această ordine – de Miruna Runcan, Romulus Bucur, Simona Sora, Andra Rotaru, Mihai Radu, Iulia Stoichiț, Robert Șerban, Emanuela Ignățoiu-Sora, Alex Goldiș și Bogdan Coșa.