Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© Toni Chira

Un poem de Toni Chira

Scriu pentru că mă simt inutil, pentru că singurele momente în care nu mă gândesc la asta sunt atunci când scriu.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Nume: Toni Chira
Data nașterii: 11 iulie 2003
Locul nașterii: Dej
Domiciliu actual: Dej


POEMUL FRANC DEDICAT LUI EZRA POUND

 

Nu am putut să închid ochii

când realitatea s-a tras,

când a secat ca o baltă.

Nu am lovit cu pumnii în ușa metalică.

Nu am smuls antifurtul.

Nu am fost acolo, alături de cei

care își scoteau trupurile șifonate,

de cei vii, mult prea înnegriți

ca să fie șterși.

Nu am scris poemul ăsta ca un animator

sau ca o lăcustă în pieptul unui fumător

cu ștate vechi.

Nu am crezut în deșeurile fermentate

ascunse sub piele,

în cei care, plini de încredere,

și-au pierdut interesul.

 

Am umblat dincolo de lumile

care pocneau ca fosforul,

purtând pe mine o geacă gri, fără legătură cu restul.

Am văzut de unul singur uriașul mecanic dezmembrat

și tras la imprimantă,

CAP-urile transformate în tipografii.

Ar trebui să ne privim. Cuvintele,

care nu mă ajută, ar interveni pentru mine.

 

„Să ne întoarcem la ce ne frământă.”

Da, Ez, la ce ne frământă.

 

*

 

Un om dispus oricând să se întoarcă,

să facă drumul înapoi ca unul care a uitat.

Nicio adaptare, nicio matrice

de la care să pornească totul.

Modul în care se împrăștie, fără concesii,

fără să gândească în amănunt,

fără să rămână într-un loc anume,

dar, de oriunde ar fi,

capabil să revină cu aceleași ghete,

în ideea că e mai bine,

că ceea ce nu poate fi acum reglat,

luminat pe dinăuntru sau întors pe dos,

nu dispare și rămâne acolo.

 

Un om din care tensiunea s-a evaporat,

iar acum are mintea limpede.

O șopârlă care te-ar mânca până la umbră,

cum spune Ștefan.

Am plecat la Cicârlău convins

că o ieșire din peisaj îmi va face bine.

Iar apoi, întorcându-mă, nu voi avea din nou

impresia că cei care se află departe,

și la care țin, mă separă de mine.

 

*

 

Cum ne dăm seama care sunt lucrurile

de care ne vom aminti?

Pentru că eu îmi amintesc de mine doar amintindu-mi,

de parcă tot ce mi se întâmplă, se întâmplă în spatele meu,

iar eu, întors, nu pot vedea decât umbrele pe zid.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Ruxandra Cesereanu: „Sunt poetă, nu magiciană, nici șamancă (deși aș vrea să fiu și așa ceva)”

La Casa de Editură Max Blecher a apărut volumul de balade postumane „SOPHIA ROMÂNIA”, de Ruxandra Cesereanu, despre care Andrei Codrescu scrie pe coperta a patra: „Aceste balade postumane inițiază un dialog cu roboții (în general bine-dispuși) care ne așteaptă nerăbdători la răscrucea post-pandemică. Poeta absoarbe cu nesaț bogăția de date și imagini care provin din jucăriile tehnologice și dă, din partea umană, inteligența și emoțiile pe care le dețin poeții.”

6 poeme de Daniela Hendea

„H₂X” a apărut zilele acestea la Editura frACTalia și este al doilea volum de poeme al Danielei Hendea – o voce cu totul inedită în peisajul literar autohton.