în timp ce aștept răbdătoare
rândul la patiserie mă gândesc la ea
–
la felul în care scufundate una în alta
ca două
plăci tectonice
gata să se îndepărteze să se producă ruptura
simțeam cum mă îmbolnavea doar ca să mă vindece
obiectul ei neprețuit
un stomac cu microplastic
cum apar
pentru ea în mijlocul iernii
doar ca să duc
mai departe trauma transgenerațională
să fiu din nou
geneza
speranța că
nu e de la capăt
pentru ea berlin
pentru ea viena
pentru ea vietnam
pentru ea meditație
și supă de substanțe
pentru ea tot ce nu a fost
pentru ea
și chiar dacă nu mi-a dat
mecanisme
de apărare
am avut
oase puternice și reziliență
să trag
într-un oraș în care
nu știu decât
o adresă
mica ei coadă de cometă
îndepărtându-se
că doar așa îmi
poate fi aproape
–
aici
căldura covrigului cu ciocolată
străbătând sacoșa
„Un cu totul altfel de roman cu moldovence”
Citiți mai jos un fragment din „Casa mai multor primăveri” de Alexandru Bordian, apărut zilele trecute la Editura Cartier.