Dmitri Miticov | © Ciprian Hord

Un poem nou de Dmitri Miticov

Poezia lui Dmitri Miticov e foarte spectaculoasă, versurile lui lasă impresia că se surpă odată cu lectura. Sunt șanse bune ca la sfârșitul verii textul de mai jos să apară într-un volum nou-nouț, la care autorul a lucrat 7 ani.

◄Extincție

 

Oamenii pe care i-am cunoscut și locurile pe unde am trecut
s-au făcut, în urma mea, o planetă aflată în pragul extincției.

Se făcea apoi o intrare foarte îngustă la nivel biochimic
prin care abia am încăput amîndoi.

Știam că așa se întîmplă mereu cu senzațiile mai noi.
Nevoi aparente luau locul nevoilor reale din noi.

Cînd nu ne-am mai recunoscut
intrarea asta brusc a dispărut.

Sunt fantoma locurilor prin care am trecut.

Ar fi putut să fie un început al unei povești de dragoste
luxuriante, topite iremediabil în pante de indiferență.

Tot ce-am crezut că e iubire a fost de fapt o dependență.

Am citit despre autoreglare deficientă, sensibilități retrospective.
Am văzut dependența cum se desface în fîșii radioactive.

Am văzut zidurile în ruine întunecate, primitive,
sprijinite de diapozitivele memoriei afective.

I-am spus memorie afectivă și poate-i doar o lipsă de inițiativă
în a explora profunzimile unui sistem de sedimentare.

Poate că-i un documentar despre renunțare. Un sentiment acut
de ratare. O pictură în ulei. Geometria ei este istoria ei.

Port în mine fantoma oamenilor pe care i-am cunoscut.

Eu, element secundar al unei planete aflate pe moarte, dizolvate
în probabilități. O mulțime de gene activate de realități.

Un mediu de transfer. Un limbaj. Un reportaj despre fundația
chimică a naturii emoționale, un rebut al separării proximale.

Un faliment în „golul afectiv”. Creez prezent din tot ce am pierdut
în oamenii din locurile pe unde am trecut.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Poezia de Crăciun vine de la Vlad Drăgoi

Casa de pariuri literare a reeditat anul acesta una dintre cele mai frumoase cărți de poezie ale decadei 2010-2020, „Eschiva”, de Vlad Drăgoi. Mai jos, cu cele mai bune urări, un poem-colind.

Ernst Jünger | Paris, 29 mai 1941

Există pagini de jurnal mai tulburătoare decât orice povestire – de exemplu, însemnarea lui Ernst Jünger din Paris, 29 mai 1941. Traducerea din limba germană îi aparține Vioricăi Nișcov.

Lecția de creative writing: Peter Handke

Cursurile de scriere creatoare sunt bune, mai ales dacă ești la început de drum; dar, cum scrisul e o meserie care se fură, orice scriitor vă va spune că nimic nu înlocuiește cititul atent, cu creionul în mână. În acest sens, astăzi vă propunem un fragment deosebit de ofertant de Peter Handke – că tot a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură anul trecut: