Dmitri Miticov | © Ciprian Hord

Un poem nou de Dmitri Miticov

Poezia lui Dmitri Miticov e foarte spectaculoasă, versurile lui lasă impresia că se surpă odată cu lectura. Sunt șanse bune ca la sfârșitul verii textul de mai jos să apară într-un volum nou-nouț, la care autorul a lucrat 7 ani.

◄Extincție

 

Oamenii pe care i-am cunoscut și locurile pe unde am trecut
s-au făcut, în urma mea, o planetă aflată în pragul extincției.

Se făcea apoi o intrare foarte îngustă la nivel biochimic
prin care abia am încăput amîndoi.

Știam că așa se întîmplă mereu cu senzațiile mai noi.
Nevoi aparente luau locul nevoilor reale din noi.

Cînd nu ne-am mai recunoscut
intrarea asta brusc a dispărut.

Sunt fantoma locurilor prin care am trecut.

Ar fi putut să fie un început al unei povești de dragoste
luxuriante, topite iremediabil în pante de indiferență.

Tot ce-am crezut că e iubire a fost de fapt o dependență.

Am citit despre autoreglare deficientă, sensibilități retrospective.
Am văzut dependența cum se desface în fîșii radioactive.

Am văzut zidurile în ruine întunecate, primitive,
sprijinite de diapozitivele memoriei afective.

I-am spus memorie afectivă și poate-i doar o lipsă de inițiativă
în a explora profunzimile unui sistem de sedimentare.

Poate că-i un documentar despre renunțare. Un sentiment acut
de ratare. O pictură în ulei. Geometria ei este istoria ei.

Port în mine fantoma oamenilor pe care i-am cunoscut.

Eu, element secundar al unei planete aflate pe moarte, dizolvate
în probabilități. O mulțime de gene activate de realități.

Un mediu de transfer. Un limbaj. Un reportaj despre fundația
chimică a naturii emoționale, un rebut al separării proximale.

Un faliment în „golul afectiv”. Creez prezent din tot ce am pierdut
în oamenii din locurile pe unde am trecut.

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Caragiale. Scrisoarea pierdută (fragment de roman)

Bogdan-Alexandru Stănescu a publicat anul trecut unul din cele mai originale romane pe care le-am văzut aruncate pe piață în ultima vreme. În caz că l-ați ratat, dat fiind că e deghizat în biografie romanțată I.L. Caragiale, vă invităm să aruncați un ochi peste frazele de mai jos.

Cele mai frumoase poezii ale generației 2000

Alexandru Cosmescu și Anastasia Gavrilovici au îngrijit recent o foarte frumoasă antologie de poezie a generației 2000, „Cine nu e mângâiat nu există” (Editura Cartier). Citiți mai jos 13 din cele peste 130 de texte adunate de ei în volum.

Orașul promis

Situat între Carlos Fuentes și Ovidiu Nimigean, romanul Valentinei Șcerbani redă, într-un limbaj îmbibat de poezie, povestea unei pierderi. Un roman pur și simplu răscolitor. – Dumitru CRUDU