Stellator
Am fost copil obosit
prea des m-au trezit
poate dezorientat
în fața unei fracturi pe cărare
o gospodărire mitraliată
Întind mâna
și pensez cerurile
mă prinde mama
se așează vrerile
pe o spetează albastră
Nu ajung
dar sunt luat
în jurul unui tavan
extrem îndepărtat
Mâini din alți oameni
Mă saltă corpul
Înalt
Apoi mă irită suflecatu
o gură cu roșu pupă
îs gata sufocatu
periferia frunzișului
răcorește mă smintește
bulbucarea sferelor
asupra a ce viețuiește
nervuri cosmice
în curgerea unei
spectrale frământări
Hurducă plăcinta
O Shiva
Dă-o dura
În stellator
Ia-i căldura!
