Platformă pentru literatură contemporană DE-RO
dlite_icon_organic
© George-Stefan Nita

Vorbim o limbă străină

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poetul George-Ștefan Niță, care pornește de la texte de Ernst Jandl.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Cum mierla-i menită să zboare, în năzi,

Întâi de toate să o capturezi

Apoi cu forfecuța să-i retezi ambele piciorușe (1).

 

Poate la capătul lumii corabia în care mă trezesc se va face mai

mică. Poate la capătul lumii, dar nu sunt foarte sigur.

 

Vorbim o limbă străină.

 

Că, zice el, ar fi ceva în neregulă cu el. nu, chiar exact

n-ar ști nici el să spună ce. Dar că simte totuși

că nimic nu mai e cum a fost (2)

 

Fiindcă nu e nimic de ascuns,

fiindcă tu știi că asta nu ascunde nimic, din contră. Casele

noastre întinse ca-n palmă, obloanele trase, nu

e nimic de ascuns, din contră. Strada la rue, te-ai fi

gândit că pot să numească și ei altfel o stradă,

dar nu, dacă nu e nimic de ascuns,

efortul e zero. Dar e bine că râd.

Ne înțelegem prin semne. Inima lor mică se poate mânca.

Inima lor mică, ochii lor mici. Asta mă face

să mă simt mai puternic, mai viu decât sunt,

mai responsabil cu nevoile mele.

 

O întreagă limbă

o întreagă viață

o întreagă gândire

o întreagă memorie

nu am nimic

din care să fac poezie (3)

 

Mă uit la țara mea mică și merg

kilometri întregi, înapoi. Fiindcă nu e nimic de

ascuns, în sfârșit.

 


 

La șaizeci și doi de ani

încă mai puteți spera

la unul sau doi ani

de poftă de viață bine strunită. Vă veți

putea masturba ca și până acum, poate

nu chiar așa de energic, nu chiar așa de des ca-n tinerețe (4)

 

Un corp inutil e un corp inutil. evanghelia mea

personală e slabă. degeaba cânt și dansez.

evanghelia mea personală e slabă. un corp

inutil e un corp străin. în fiecare zi cineva mă

strigă pe nume și liniștea care vine dinspre

numele meu e violentă. în fiecare zi cineva mă

strigă pe nume. nu ne cunoaștem. în felul ăsta

lucrează, trunchiat. și corpul meu e inutil și

scade în intensitate. și urmele mele sunt mici

și la capătul lor va sta un fel de judecată strâmbă.

 


 

Tatăl meu e mai mic decât mine

Mama mea e mai mică decât tatăl meu

Unchiul meu a spus: tatăl meu e mai mic decât mama mea

Dar tatăl meu nu e mai mic decât mama mea (5)

 

Când mama își scoate varicea de pe picioare,

când mama taie carnea, tata o privește cu

insistență și își ia pastilele pentru inimă. inima

ei e bună și bate în continuare. când era

tânără, când era foarte tânără, mama s-a

îndrăgostit de un bărbat înalt care purta

evazați. acel bărbat a devenit tatăl meu.

 

Dar tatăl meu nu a murit unchiul meu a murit

unchiul meu care a spus că tatăl meu este mai mic

decât mama mea. (6)

 

Când tata taie lemne, când tata spală mașina, inima

lui e bună și bate în continuare. primul copil al

mamei mele, sora mea, s-a născut cu 6 ani

mai devreme decât mine. inima ei e bună și

bate în continuare. când spun: acel copil e

sora mea. acel bărbat e tatăl meu. acea femeie,

mama mea.

 


 

Dracu știe ce

ar fi trebuie să simt

din prima împărtășanie (7)

așa că n-am simțit nimic

nici urmă de el.

 

Zero.

 

Am purtat numele de Dietrich

am compus la 15 ani un tango (8)

l-am cântat în bulgărește

pe timp de pandemie

într-o pensiune montană

lângă cimitir

 

L-am cântat in Covasna

și Herculane

 

l-am cântat peste tot

 

Tu vorbesc german?

vorbesc tu german?

tu cunosc wolful biermann?

tu cunosc reiner kunzele?

tu cunosc ernstul jandele? (9)

 

Acolo sus în vârf

unde se vede zăpada

acolo sus

e un om

care

bate din palme.


 

Ernst Jandl, Humanitas, 2012

Cele mai frumoase 100 de poeme

Editie bilingvă

Traducere din germană de Gabriel H. Decuble

  1. adevărata pasăre
  2. autoportret, 18 iulie, 1980
  3. cuprins
  4. mic manifest geriatric
  5. familie
  6. familie
  7. nu o dezamăgire, doar o rectificare
  8. biografie
  9. la una granițul

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru este poetă și jurnalistă. Fondatorul revistei online de literatură și multimedia Crevice. A realizat numeroase proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar urmează să apară în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz, în toamna acestui an.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin

Citește mai mult:

Diana Iepure: „Memoria mea a păstrat un amalgam de mirosuri vindecătoare”

Diana Iepure a publicat recent volumul de poezie „În rest, viața e frumoasă”, la Casa de editură Max Blecher. „Noua carte a Dianei Iepure e ca un diascop. Pe ecranul afectiv al memoriei sunt proiectate imagini — când mai opace, când mai luminoase — ce reconstituie spații, ambianțe, experiențe care definesc starea de fericire deplină.”, a scris Lucia Țurcanu despre volum.

Câștigătorii Burselor de Creație DLITE – ediția 2021

Așa cum vă spuneam la începutul verii, cu ocazia împlinirii a cinci ani de existență a blogului de literatură DLITE, ne-am propus să vă mulțumim cât mai concret posibil că ne-ați fost și ne sunteți alături. Printre altele, oferindu-le autoarelor și autorilor români, pe care le/îi respectăm și le/îi citim cu atenție, o bursă de creație în valoare de 1500 de Euro.

Un poem de Elena Boldor

„Elena nu se teme să arate piele învinețită pe sub strasurile de siliciu și să încerce să îmbrățișeze întreaga lume în gol, strângându-se de fapt pe sine la piept.” (Florentin Popa)

Două poezii de Andrei Zbîrnea

„Poemele lui Zbîrnea sunt ciudate, ca viața, căci într-adevăr sunt zile în care te temi să deschizi ochii și nu ești capabil să distingi între sunetul unui urs iradiat și frica sufocării la nouăzeci de grade. Sunt ciudate, surprinzătoare și curajoase.” (Andrei Crăciun)