© George-Stefan Nita

Vorbim o limbă străină

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poetul George-Ștefan Niță, care pornește de la texte de Ernst Jandl.

Cum mierla-i menită să zboare, în năzi,

Întâi de toate să o capturezi

Apoi cu forfecuța să-i retezi ambele piciorușe (1).

 

Poate la capătul lumii corabia în care mă trezesc se va face mai

mică. Poate la capătul lumii, dar nu sunt foarte sigur.

 

Vorbim o limbă străină.

 

Că, zice el, ar fi ceva în neregulă cu el. nu, chiar exact

n-ar ști nici el să spună ce. Dar că simte totuși

că nimic nu mai e cum a fost (2)

 

Fiindcă nu e nimic de ascuns,

fiindcă tu știi că asta nu ascunde nimic, din contră. Casele

noastre întinse ca-n palmă, obloanele trase, nu

e nimic de ascuns, din contră. Strada la rue, te-ai fi

gândit că pot să numească și ei altfel o stradă,

dar nu, dacă nu e nimic de ascuns,

efortul e zero. Dar e bine că râd.

Ne înțelegem prin semne. Inima lor mică se poate mânca.

Inima lor mică, ochii lor mici. Asta mă face

să mă simt mai puternic, mai viu decât sunt,

mai responsabil cu nevoile mele.

 

O întreagă limbă

o întreagă viață

o întreagă gândire

o întreagă memorie

nu am nimic

din care să fac poezie (3)

 

Mă uit la țara mea mică și merg

kilometri întregi, înapoi. Fiindcă nu e nimic de

ascuns, în sfârșit.

 


 

La șaizeci și doi de ani

încă mai puteți spera

la unul sau doi ani

de poftă de viață bine strunită. Vă veți

putea masturba ca și până acum, poate

nu chiar așa de energic, nu chiar așa de des ca-n tinerețe (4)

 

Un corp inutil e un corp inutil. evanghelia mea

personală e slabă. degeaba cânt și dansez.

evanghelia mea personală e slabă. un corp

inutil e un corp străin. în fiecare zi cineva mă

strigă pe nume și liniștea care vine dinspre

numele meu e violentă. în fiecare zi cineva mă

strigă pe nume. nu ne cunoaștem. în felul ăsta

lucrează, trunchiat. și corpul meu e inutil și

scade în intensitate. și urmele mele sunt mici

și la capătul lor va sta un fel de judecată strâmbă.

 


 

Tatăl meu e mai mic decât mine

Mama mea e mai mică decât tatăl meu

Unchiul meu a spus: tatăl meu e mai mic decât mama mea

Dar tatăl meu nu e mai mic decât mama mea (5)

 

Când mama își scoate varicea de pe picioare,

când mama taie carnea, tata o privește cu

insistență și își ia pastilele pentru inimă. inima

ei e bună și bate în continuare. când era

tânără, când era foarte tânără, mama s-a

îndrăgostit de un bărbat înalt care purta

evazați. acel bărbat a devenit tatăl meu.

 

Dar tatăl meu nu a murit unchiul meu a murit

unchiul meu care a spus că tatăl meu este mai mic

decât mama mea. (6)

 

Când tata taie lemne, când tata spală mașina, inima

lui e bună și bate în continuare. primul copil al

mamei mele, sora mea, s-a născut cu 6 ani

mai devreme decât mine. inima ei e bună și

bate în continuare. când spun: acel copil e

sora mea. acel bărbat e tatăl meu. acea femeie,

mama mea.

 


 

Dracu știe ce

ar fi trebuie să simt

din prima împărtășanie (7)

așa că n-am simțit nimic

nici urmă de el.

 

Zero.

 

Am purtat numele de Dietrich

am compus la 15 ani un tango (8)

l-am cântat în bulgărește

pe timp de pandemie

într-o pensiune montană

lângă cimitir

 

L-am cântat in Covasna

și Herculane

 

l-am cântat peste tot

 

Tu vorbesc german?

vorbesc tu german?

tu cunosc wolful biermann?

tu cunosc reiner kunzele?

tu cunosc ernstul jandele? (9)

 

Acolo sus în vârf

unde se vede zăpada

acolo sus

e un om

care

bate din palme.


 

Ernst Jandl, Humanitas, 2012

Cele mai frumoase 100 de poeme

Editie bilingvă

Traducere din germană de Gabriel H. Decuble

  1. adevărata pasăre
  2. autoportret, 18 iulie, 1980
  3. cuprins
  4. mic manifest geriatric
  5. familie
  6. familie
  7. nu o dezamăgire, doar o rectificare
  8. biografie
  9. la una granițul

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar urmează să apară în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz.

Citește mai mult:

Totul va (e)merge pe orizontală, prin incluziune și hibridizare

Teodora Coman a debutat cu volumul de poezie Cârtița de mansardă (2012), urmat de foloase necuvenite (2017), ambele apărute la Casa de Editură Max Blecher. Am dialogat cu Teodora Coman despre soft guerrilla (Casa de Editură Max Blecher, 2019), cel mai recent volum al său.

nicio femeie

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poeta Mina Decu, care pornește de la texte de Thomas Bernhard.

Iulia Motoc: „Schimbarea locului este esențială atunci când suferim o traumă“

Recent, Iulia Motoc a publicat romanul „Maria și Machiavelli” (Editura Tracus Arte, 2020). Vasile Popovici scrie despre acest roman: „Participi la un coșmar semiconștient, le vezi pe toate venind, aștepți o minune, care nu mai vine. Ceea ce Iulia Motoc a putut face pentru noi nu poate face, iată, pentru alter egoul său din ficțiune. Se anunță aici un prozator inteligent, talentat și cu un acut simț al realului.”