| © Ramona Boldizsar

„wo sich die füchse gute nacht sagen” de Ramona Boldizsar

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitoarea Ramona Boldizsar, care pornește de la poemul solie, de Ingeborg Bachmann.

diminețile sunt reci. fiica mea mă trezește
în fiecare zi cu același imperativ/
în curând o să-mi amintesc vara asta
fragmentar. n-o să mai cred c-a fost cu
adevărat. odată prietena mea m-a
întrebat dacă nu mi-e dor de siguranța
unui dumnezeu protector — și
fiica mea mă întreabă ce pățesc personajele din
Sims atunci când mor. Se transformă în spirit.
soțul meu e surprins & toată planeta râde puțin.
Fantomele se transformă în spirit după ce
mor. Jucăriile sunt resuscitate printr-o vrajă
magică a unei vrăjitoare bune & ea nu
vrea ca Peter Pan să rămână puști pentru
totdeauna. Visează la o lume a adulților mereu
în schimbare. La 29 de ani visul meu rămâne
același, o descoperire după altă descoperire.

Stăm pe partea proastă a scării rulante nesfârșite
sus e o cupolă care aduce a Rai kitschos și birocratic
dintr-un film american mainstream. Nu mi-e frică de
moarte ci de tot ceea ce stă între seară și dimineață când toate
nălucile copilăriei mele ies la suprafață și mănâncă pai
cu pai din căpițele nopții. E. îmi spunea că doar munca te
ține departe de tristețe&anxietate și e ceva comic în asta
atunci când scrii. Nu știu nimic care să aducă-a cunoaștere/
înțelepciune sau măcar umor de calitate
poate e ceva un pic dublat aici, doar știm că
strălucirii nu-i pasă de putrezire. Tot ce e acum dispare
soarele răsare în fiecare dimineață rămâne o gafă romantică
și tu te trezești indiferent de câte ore ai dormit.

Fiica mea cântă Let it go iar mie îmi vine să plâng și poate că abia
asta ar trebui să rămână scris undeva.

Andra Rotaru
Andra Rotaru
Andra Rotaru (n. 1980) a realizat proiecte la intersecția dintre arte: performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa; documentarul All Together, realizat în cadrul rezidenței The International Writing Program (Universitatea din Iowa, 2014); Photo-letter pairing (fotografie, proiect realizat în colaborare cu numeroși artiști și cu comunitatea din Iowa). Volume publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005), Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a primit premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul de debut a fost tradus in spaniolă (En una cama bajo la sábana blanca, editura Bassarai, 2008). În 2018, Lemur a apărut la editura americană Action Books (traducere de Florin Bican). Volumul Tribar a apărut în Germania, la ELIF VERLAG, în traducerea lui Alexandru Bulucz (2022). De asemenea, a apărut în SUA, la Saturnalia Books, traducere de Anca Roncea (2022).

Citește mai mult:

Poem german

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poeta Cătălina Bălan, care pornește de la texte de Herta Müller, J. W. Goethe și Franz Kafka.

Ana Săndulescu: „Scriind înțelegem cu toții mai bine viața”

Ana Săndulescu a publicat volumul de poezie „La topirea ghețarilor”, la Casa de Pariuri Literare, o carte „sub presiunea ororii de a nu pierde controlul asupra realității”, în care „umanul încă tresare, încă reacționează, încă se împotrivește propriei topiri”.

Emanuela Ignățoiu-Sora: ,,Nu putem să ne ferim privirea la nesfârșit“

Recent, la Casa de Pariuri Literare a apărut volumul de poezie ,,Clinamen (Poem în trei glasuri)“, de Emanuela Ignățoiu-Sora, cu o copertă realizată de Andreea Molocea. Despre volum, Cosmin Ciotloș scrie pe coperta a patra: ,,Confesiunea Emanuelei Ignățoiu-Sora e cutremurătoare și, așa fiind, orice termen de comparație e exclus. S-a scris mult dinăuntrul bolii, la noi și aiurea, și de fiecare dată s-a scris altfel, cu totul personal, cu totul liminar și irepetabil.“