© Mihail Vakulovski

Cu 1 poem de Bogdan Ghiu orice e posibil

Bogdan Ghiu scrie și publică poezie, eseuri (despre literatură, filosofie, media, artă contemporană, arhitectură, teoria și pedagogia traducerii, politică) și traduceri din filosofia și literatura franceză. În momentul de față susține două rubrici săptămânale (în Observator cultural și pe LiterNet) și o rubrică cotidiană despre oraș (la Radio România Cultural).

Cele mai recente apariții sunt eseurile Linia de producție. Lucrând cu arta (2014) și Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest) (2015) și culegerea Opera poetică (2017). Are în pregătire o nouă lucrare despre traducere (reBAbel) și o carte despre București (Un oraș pe drumuri). Precedenta carte de poeme, (Poemul din carton) Urme de distrugere pe Marte, a apărut în 2006.


CU ORICE E POSIBIL

 

1

Vederi dintr-un scris general

Mă grăbesc să arăt şi să scap

Dublez să se vadă simplu

 

2

Ca să scriu poezie

Îmi imaginez Îmi

Aduc aminte

Că sîntem din nou înainte

Mereu înainte

Tot înainte

 

3

Pustiul în care ne-am instalat Să umplem pustiul Să fim

viitorii eroi Eroii de-acum

 

4

De-aici vă scriu Vă scriu de aici Din oribilele vremuri de

trecere De trecut Din trecut Cum trece vremea În ce fel

trece vremea în vremurile de trecere Aici în trecut Trece

Nu trece Parcă ar sta După care într-o secundă o pierzi

Vremea nu trece Apoi trece toată deodată Ca şi cum nici

n-ar fi  fost Nu trece Dispare Nu e

 

5

Nu scrii aici

Scrii de aici

Întinzi Arunci

Sinapse pe dinafară

 

6

Munţii se golesc de păduri

Malurile se umplu de case

 

7

Săracii merg la mare toamna

Să vadă unde merg bogaţii vara

Dar totul este deja închis

Aşa că nu mai este nimic de văzut

 

Cei care merg la mare vara

Nu sînt de-a dreptul bogaţi

Dar cei care se duc la mare toamna

Sînt de-a dreptul Cu dreptate săraci

 

8

Nu pot folosi marea Sînt la distanţă de ea Deşi pe ţărmul

ei sînt prea departe de ea Nu pot folosi marea Şi atunci

pot să devină extatici Filozofi  Artişti Compozitori Filozofi

Artişti Interpreţi Dar nu neapărat Nu este obligatoriu

 

9

Pe marginea faptelor

De pe marginea faptelor

Din realitate

Faptele sînt în afară

Realitatea e La Marginea faptelor

În afara lor

Faptele fac margini

Sîntem în realitate

 

10

Sărăcia e chemare la realitate

Întoarcere la realitate

Adecvare

Sărăcia e realism

 

11

Munca este un lux

Săracii nu ajung Nu pot să

Muncească

Ei trebuie să facă multe

Multe alte lucruri mărunte

Şi inutile

În loc să muncească

Pînă la muncă

De aceea nu au de nici unele

 

Sau doar foarte puţin

Pentru că nu au timp să muncească

 

12

Poeme despre săraci Despre săraci Sigur Despre Despre

săraci Despre Desigur De la distanţă Cine vrea să fi e sărac

Sau să stea măcar cu săracii Alături de ei Poeme despre

săraci De departe

 

13

Fără speranţă şi fără disperare

Poezie

La început şi la sfîrşit

După început şi înainte de sfîrşit

Cînd nu mai ai nicio iluzie

Cînd nu mai poţi crede că poţi face ceva

 

14

Trebuie să ai imaginaţie sf

Ca să trăieşti social

 

© Editura Nemira

Bogdan Coșa
Bogdan Coșa
Scriitor. Vezi „Cât de aproape sunt ploile reci” (Editura Trei, 2020).

Citește mai mult:

Poeme de Emilian Galaicu-Păun

În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitorul și editorul Emilian Galaicu-Păun, care pornește de la texte de Paul Celan.
Poemele următoare sunt din volumul „A(II)Rh+eu / Apa.3D”, Editura Cartier, 2019.

Moni Stănilă: „O zi e un ciclu deplin al vieții”

La editura Max Blecher a apărut volumul de poezie „Ale noastre dintru ale noastre”, de Moni Stănilă. „O apropiere, fie ea de moarte sau de lumină, de boală sau de dragoste, dă o anumită profunzime celui care se apropie. Doar cunoștințele despre aceste teritorii nu ne pot iniția, e nevoie de înaintare, de mers pe drumurile lor. Privirile oamenilor aflați la poartă sunt altfel. Eu merg și știu că voi ajunge, fie că vreau, fie că nu.”, scrie Moni Stănilă.

Fragment din monologul hârciogului, de Veronica D. Niculescu

„Veronica D. Niculescu a reușit ceva extraordinar cu Simfonia animalieră: să creeze limbaj, să facă una din proză, poezie și filosofie, să scrie, pe scurt, o micuță carte mare. O carte pe care o poți citi și reciti iar și iar, vorba lui Doinel, pe «repetă-te la nesfîrșit, nu te termina niciodată».” (Luminița Corneanu)